SNA 2008 - 2010

Strategia Naţională Anticorupţie 2008 - 2010

aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 609/2008

• Plan de acţiune general

• Plan de acţiune sectorial administraţia publică locală

• Plan de acţiune sectorial Ministerul Sănătăţii Publice 

• Plan de acţiune sectorial Ministerul Internelor şi Reformei Administrative 

• Plan de acţiune sectorial Ministerul Econimiei şi Finanţelor

• Plan de acţiune sectorial Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului 

 

Strategia Naţională Anticorupţie privind sectoarele vulnerabile și administrația publică locală 2008-2010

1. Introducere

2. Analiza situaţiei actuale

3. Priorităţi, politici şi cadru juridic existent

4. Definirea problemei"

5. Principii generale"

6. Domenii prioritare, obiective şi direcţii de acţiune"

7. Rezultatele politicilor publice"

8. Rezultatele acţiunilor"

9.  Indicatori"

10. Implicaţii bugetare"

11. Implicaţii juridice"

12. Proceduri de monitorizare, evaluare"

13. Etape ulterioare şi instituţii responsabile"

 

1. Introducere

Existenţa unei administraţii eficiente şi democratice reprezintă unul dintre cele mai importante criterii care definesc modernitatea unei ţări.

În acest moment,  o prioritate majoră a Guvernului României este realizarea unei reforme reale prin care administraţia publică din ţara noastră să se situeze la nivelul standardelor europene şi să se caracterizeze prin transparenţă, predictibilitate, responsabilitate, adaptabilitate şi eficacitate.

Este evident că, pentru a reuşi, aceste demersuri nu se pot realiza numai prin efortul şi voinţa politică a Guvernului, ci este nevoie de un efort la nivelul întregii societăţi.

Prezenta strategie este în concordanţă cu obiectivele Programului de Guvernare ce se regăsesc în două din capitolele prioritare ale acestuia – ,,Reforma administraţiei publice’’ şi ,,Politici anticorupţie’’.

Reducerea vulnerabilităţii la corupţie în sectoare percepute de consumatorii de servicii publice ca fiind sensibile a fost şi rămâne o preocupare constantă a autorităţilor române.

Strategia propune măsuri care vin în completarea Strategiei de Reformă a Administraţiei Publice şi în completarea obiectivului I „Creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia publică” din Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007.

În prezentul document sunt luate în considerare concluziile unor evaluări instituţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, realizate în România, dar şi din surse externe.  

Dintre cele mai importante surse externe menţionăm: Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din data de 26 septembrie 2006, Raportul Comisiei Europene privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare, dat publicităţii în data de 27 iunie 2007, rapoarte Transparency International  precum şi rapoartele GRECO - Consiliul Europei.

Prin Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din data de 26 septembrie 2006 s-a creat cadrul pentru stabilirea, după data aderării României la Uniunea Europeană, a unui mecanism de cooperare şi verificare a evoluţiilor înregistrate în domeniile reformei sistemului judiciar şi a luptei anticorupţie.

Astfel, prin Decizia Comisiei nr. 2006/928/CE din 13 decembrie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 354 din 14 decembrie 2006, au fost identificate patru condiţionalităţi (benchmarks - BM) cu privire la care se realizează, în perioada post-aderare, o monitorizare strictă. Condiţionalitatea 4 se referă la „Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi de luptă împotriva corupţiei, în special în administraţia locală”.  

În acelaşi timp, Raportul Comisiei Europene, privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare, dat publicităţii în data de 27 iunie 2007, recomandă elaborarea unei strategii anticorupţie coerente la nivel naţional care să vizeze cele mai vulnerabile sectoare şi administraţia locală, precum şi monitorizarea punerii ei în aplicare.  

Pornind de la aceste recomandări şi de la decizia luată în cadrul reuniunii Consiliului pentru Coordonarea Implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007, Planul de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1346/2007, prevede evaluarea măsurilor anticorupţie luate în perioada 2005-2007 în sectoarele considerate vulnerabile (serviciile de ordine şi siguranţă publică, controlul financiar, fiscal şi vamal, educaţie, învăţământ, precum şi administraţia publică la nivel local), în vederea elaborării acestei strategii.

Având în vedere că procesul de reformă a administraţiei, a inclus selectarea şi pregătirea corespunzătoare a funcţionarilor publici, instituirea şi monitorizarea respectării unor standarde de transparenţă decizională, informatizarea serviciilor publice şi, nu în ultimul rând, descentralizarea, realizarea strategiei a fost coordonată de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.

Din punctul de vedere al planificării în timp, strategia va acoperi perioada 2008-2010. În acest interval, în urma monitorizării efectuate este posibilă redefinirea unora dintre obiective în acord cu informaţiile noi obţinute şi cu principiile acestei strategii.

În forma sa, prezenta strategie este rezultatul nu numai al alegerii unei soluţii tehnice, ci în egală măsură şi al unei decizii şi voinţe politice.  

Începând cu luna octombrie 2007, s-a întrunit grupul inter-instituţional responsabil cu elaborarea strategiei şi a planului de acţiune aferent, alcătuit din reprezentanţi ai Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (Direcţia Generală Anticorupţie, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice, Institutul Naţional de Administraţie, Direcţia Generală Medicală), Ministerul Justiţiei, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Departamentul de Control al Guvernului, Direcţia Naţională Anticorupţie, Autoritatea Naţională a  Vămilor, Garda Financiară, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Asociaţia Municipiilor din România, Asociaţia Oraşelor din România, Asociaţia Comunelor din România.

La începutul lunii februarie 2008 a fost finalizat proiectul prezentei strategiei şi proiectul Planului de acţiuni aferent acesteia. Documentele au fost supuse dezbaterii publice prin publicare pe site-ul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Proiectele au fost dezbătute în cadrul reuniunii miniştrilor şi a conducătorilor instituţiilor publice centrale, vizate de strategie. La reuniune au participat şi reprezentanţii structurilor asociative ale autorităţilor publice locale.

La începutul lunii martie 2008, a fost organizată o întâlnire cu reprezentanţii societăţii civile, în vederea punerii în discuţie a acestor documente. În urma procesului de consultare publică proiectul strategiei şi a planului de acţiuni aferent au fost revizuite.

2. Analiza situaţiei actuale

Prin Hotărârea Guvernului nr. 231/30.03.2005 a fost adoptată Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007 (SNA 2005-2007) şi Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie pe perioada 2005-2007. Strategia a avut drept misiune prevenirea şi combaterea corupţiei prin perfecţionarea şi aplicarea riguroasă a cadrului normativ, prin stabilitate şi coerenţă legislativă şi prin consolidarea instituţională a organismelor cu atribuţii decisive în domeniu. 

Măsurile adoptate la nivelul administraţiei în vederea implementării strategiei au vizat în principal armonizarea legislativă şi coordonarea cadrului legal în materie (majoritatea măsurilor din planul de acţiune fiind de ordin legislativ). 

Strategia elaborată în 2005 este structurată pe trei mari planuri: prevenire, combatere şi cooperare internă şi internaţională. Unul din obiectivele SNA 2005 – 2007 a fost creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia publică. În vederea implementării acestuia, au fost realizate următoarele:

• adoptarea legii privind regimul finanţărilor nerambursabile din fondurile publice alocate pentru activităţi non-profit de interes general;
• revizuirea reglementărilor existente privind finanţarea partidelor politice;
• revizuirea reglementărilor cu privire la achiziţii publice în sensul armonizării acestora cu directivele consolidate ale UE şi cu bunele practici europene în domeniu;
• monitorizarea implementării legii privind transparenţa decizională în administraţia publică şi a legii privind liberul acces la informaţiile de interes public;
• revizuirea legislaţiei cu privire la funcţionarii publici în sensul armonizării acesteia cu legislaţia şi cu cele mai bune practici europene;
• elaborarea unor strategii şi planuri de acţiune sectoriale detaliate privind lupta împotriva corupţiei în celelalte sectoare publice considerate vulnerabile potrivit auditului independent din martie 2005;
• elaborarea unei strategii actualizate şi a unui plan de acţiune detaliat privind lupta împotriva corupţiei în domeniul vamal, pe perioada 2005-2007;
• elaborarea sau actualizarea, după caz, a codurilor de conduită pentru diversele sectoare publice etc.

În ceea ce priveşte elaborarea unor strategii şi planuri de acţiune sectoriale detaliate, privind lupta împotriva corupţiei în celelalte sectoare publice considerate vulnerabile, la nivelul autorităţilor cu atribuţii de control (Autoritatea Naţională a Vămilor, Garda Financiară, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) au fost aprobate strategii pentru prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie şi planuri de acţiune aferente.

Dintre cele mai semnificative demersuri privind prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul sectorului de siguranţă şi ordine publică în intervalul 2005-2007, menţionăm:

• operaţionalizarea Direcţiei Generale Anticorupţie ca structură specializată în prevenirea şi combaterea corupţiei interne;
• iniţierea şi desfăşurarea unor activităţi cu caracter educativ-preventiv, atât pe zona angajaţilor ministerului cât şi în rândul opiniei publice;
• creşterea nivelului de transparenţă şi vizibilitate publică a structurilor ministerului;
• punerea la dispoziţia opiniei publice a unor canale de comunicare menite să faciliteze adresabilitatea către componentele de ordine publică (atât Direcţia Generală Anticorupţie cât şi Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră Română au înfiinţat linii telefonice directe de tipul Tel-verde, unde cetăţenii pot sesiza faptele de corupţie);
• dezvoltarea pe multiple planuri a colaborării dintre structurile implicate în prevenirea corupţiei la nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, dar şi cu cele din Ministerul Justiţiei/Ministerul Public, după caz;
• atragerea în vederea colaborării, a unui număr cât mai larg de asociaţii/organizaţii non-guvernamentale (ONG) reprezentative pentru societatea civilă, în vederea solidarizării în jurul ideii de front comun de acţiune împotriva corupţiei, precum şi realizarea unor activităţi, campanii anticorupţie în parteneriat cu acestea;
• organizarea şi desfăşurarea unor dezbateri regionale în scopul popularizării măsurilor şi acţiunilor anticorupţie;
• înfiinţarea şi operaţionalizarea Centrului Naţional pentru Integritate, ce are ca scop promovarea integrităţii şi prevenirea corupţiei în cadrul administraţiei publice;

La nivelul administraţiei publice, au fost elaborate de asemenea şi o serie de mecanisme şi instrumente care contribuie la creşterea transparenţei activităţii autorităţilor, în conformitate cu art.7, 9,10 şi 13 din Convenţia ONU împotriva corupţiei, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004. Toate acestea au condus însă în mod indirect la prevenirea şi combaterea corupţiei.

Astfel menţionăm:

• Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, care aduce o instituţie juridică nouă materializată în Consilierul de Etică;
• Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale;
• Legea nr. 215/2001, republicată, a administraţiei publice locale;
• Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare;
• Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii aprobată prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizării;
• OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobată cu modificările şi completările ulterioare, în direcţia simplificării anumitor proceduri (simplificarea procedurii de înmatriculare, simplificarea procedurii de soluţionare a accidentelor uşoare);
• Ordinul nr.1.260 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Administraţiei şi Internelor pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea ghişeului unic în cadrul serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor.

Au existat proiecte şi iniţiative implementate în parteneriat cu organizaţii neguvernamentale care au avut un impact important în direcţia creşterii transparenţei la nivelul administraţiei publice locale prin: dezvoltarea Consiliilor pentru Transparenţă Locală (organisme semi-formale, recunoscute de administraţia publică locală), ce reunesc administraţia publică locală şi organizaţiile societăţii civile de la nivel local, care au generat o creştere a transparenţei administraţiei, a participării civice în procesele de decizie, dar şi o monitorizarea activă a procesului de achiziţii publice şi a execuţiei bugetare.

Totuşi, până în acest moment, fenomenul corupţiei de la nivelul administraţiei publice locale nu a fost cuantificat în mod real.

În sectorul financiar- fiscal, în perioada 2005-2007, s-a avut în vedere adoptarea de măsuri de ordin legislativ, organizatoric, precum şi în domeniul recrutării şi pregătirii profesionale a personalului din aparatul propriu. Totodată, au fost adoptate şi măsuri de întărire a cooperării cu instituţiile care au competenţă în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea corupţiei.

Măsurile concrete adoptate de administraţia vamală în lupta împotriva corupţiei, au condus la realizarea unor progrese evidente în prevenirea actelor de corupţie, care au fost reflectate atât în percepţia publicului, prin rezultatele sondajelor de opinie rezultate din proiectul PHARE 2004 “Măsuri anticorupţie la nivelul poliţiei de frontieră şi a vămii”, cât şi în rapoartele realizate de instituţii specializate, cum ar fi Transparency International.

Astfel, în perioada 2005-2007, la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor, obiectivele din planurile de acţiune împotriva corupţiei, au inclus: creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia vamală, asigurarea eficienţei procedurilor vamale, încurajarea participării publicului la semnalarea şi depistarea faptelor de corupţie, asigurarea transparenţei în procesul de selecţie, recrutare şi promovare, precum şi creşterea gradului de pregătire profesională a personalului vamal, informatizarea şi constituirea bazelor de date, consolidarea capacităţii de investigare a structurii de control intern şi îmbunătăţirea colaborării cu alte instituţii ale statului cu atribuţii în prevenirea şi combaterea corupţiei.

Între măsurile adoptate de autoritatea vamală menţionăm:

• aplicarea Tarifului Vamal Integrat Comunitar (TARIC) în procesul de vămuire;
• extinderea utilizării facilităţii oferite de Sistemul Informatic Integrat Vamal;
• armonizarea normelor şi instrucţiunilor interne cu prevederile Codului Vamal şi cu Regulamentul de aplicare al acestuia;
• creşterea gradului de pregătire profesională a personalului vamal;
• monitorizarea modului de respectare a normelor de conduită profesională şi etică de către personalul autorităţii vamale;
• organizarea unor acţiuni comune cu instituţiile cu care Autoritatea Naţională a Vămilor are încheiate protocoale de colaborare în vederea prevenirii şi combaterii corupţiei (Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră).

În perioada 2005 – 2007, Garda Financiară a acţionat atât în vederea combaterii corupţiei, cât şi a fraudei şi spălării banilor.

În vederea aplicării măsurilor cuprinse în strategia anticorupţie la nivel naţional, Garda Financiară acordă o atenţie permanentă acţiunilor specifice în domeniul prevenirii, descoperirii şi combaterii evaziunii fiscale.

Urmare a operaţiunilor specifice de identificare, stopare şi descurajare a fenomenului evazionist, Garda Financiară a transmis organelor abilitate sesizări şi informări pentru fapte ce intră în aria de competenţă a acestor instituţii.

În scopul diminuării factorilor de risc la corupţie în rândurile personalului propriu, la nivelul Gărzii Financiare, s-a elaborat “Planul de măsuri anticorupţie”. Acest plan s-a axat în principal pe următoarele direcţii de acţiune:

• schimbarea periodică a componenţei echipelor de comisari;
• schimbarea zonelor şi a domeniilor de activitate în care acţionează echipele de control;
• antrenarea efectivă în verificările din teren a şefilor de compartimente, atât pentru coordonarea acţiunilor mai complexe cât şi pentru verificarea modului în care comisarii din subordine îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu.

De asemenea, o atenţie deosebită a fost acordată colaborării în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu Direcţia de Control Fiscal, Direcţia Antifraudă Fiscală şi Autoritatea Naţională Vamală, precum şi cu celelalte instituţii cu atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii economico-financiare şi spălării banilor. În acest sens au fost semnate protocoale de colaborare cu Inspectoratul General al Poliţiei şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Singura măsură nefinalizată este legiferarea Statutului Comisarului din Garda Financiară.

Analiza situaţiei actuale a corupţiei la nivelul sistemului sanitar, s-a realizat pe baza informaţiilor furnizate de către structurile din aparatul central sau din cele subordonate Ministerului Sănătăţii Publice, informaţiile fiind cuprinse în:

• rapoartele misiunilor de audit intern;
• rapoartele misiunilor corpului de control;
• recomandări din proiectul finanţat de Banca Mondială;
• informaţii din mass-media.

Întrucât acest domeniu nu a fost inclus în Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007, nu a fost elaborată o strategie sectorială.

Totuşi s-au luat o serie de măsuri de eliminare a unora din factorii generatori de corupţie (incompatibilităţile de funcţie, conflictele de interese) toleraţi în sistem şi identificaţi în cadrul proiectului finanţat de Banca Mondială RO 4676 "Asistenţă tehnică pentru dezvoltarea unui plan de îmbunătăţire a transparenţei şi scădere a plăţilor informale din sectorul de sănătate românesc", reglementări concretizate odată cu adoptarea Legii nr. 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătăţii (pachetul legislativ al reformei în sănătate stabileşte cadrul general de funcţionare a sistemului de sănătate şi introduce o serie de reglementări privind conflictele de interese şi incompatibilităţile pentru personalul din spitalele publice şi casele de asigurări de sănătate).

Proiectul Băncii Mondiale a oferit, de asemenea, prima imagine asupra plăţilor informale existente în sistem (mecanisme de apariţie, factori de risc şi consecinţe) şi a recomandat măsuri de scădere a  acestora în întregul sector de sănătate românesc.

Totodată, de la 1 ianuarie 2008, a început implementarea Sistemului Informatic Unic Integrat al asigurărilor sociale de sănătate în vederea monitorizării raportării serviciilor medicale de către furnizorii de astfel de servicii, care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate.

În ceea ce priveşte sectorul educaţional, pentru atingerea obiectivului „Campanii de informare şi măsuri educative” din cadrul Strategiei Naţionale Anticorupţie  pe perioada 2005-2007, obiectiv căruia la nivelul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie i-a corespuns analog obiectivul, „Creşterea gradului de înţelegere a mecanismelor corupţiei”, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) a avut în vedere măsuri în domeniul curricular. 

Astfel, problematica corupţiei a fost introdusă alături de alte probleme sociale majore (discriminare, infracţionalitate, sărăcie, conflicte sociale), în cadrul unui modul distinct al programei şcolare la disciplina sociologie. Asocierea problematicii corupţiei celorlalte probleme sociale nominalizate, a avut în vedere faptul că numai o abordare sistemică şi cauzală poate conduce la o înţelegere superioară a fenomenului şi mecanismelor corupţiei.

De asemenea, realizarea şi aprobarea prin ordin al ministrului a unei noi programe pentru disciplina drepturilor omului (ofertă curriculară naţională de curs opţional) conferă posibilitatea sporită de a înţelege mecanismele de funcţionare ale statului de drept, stat care are la baza respectarea legii.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, a propus, pe lângă elementele curriculare de mai sus, o serie de alte oferte de cursuri opţionale, precum şi activităţi extacurriculare, în cadrul cărora se oferă posibilitatea realizării unei educaţii a copiilor şi tinerilor capabile să conducă la crearea premiselor necesare prevenirii actelor de corupţie din societatea românească.

3. Priorităţi, politici şi cadru juridic existent

Programul de Guvernare (Capitolul 10- Politici Anticorupţie) şi în general toate politicile publice anticorupţie au fost elaborate ţinând cont de recomandările GRECO şi de Manualul Anticorupţie elaborat de Naţiunile Unite în 2003. Raportul privind România, din cadrul celei de-a doua runde de evaluare GRECO, cuprinde o listă de recomandări adoptate de GRECO şi adresate României în vederea îmbunătăţirii nivelului de conformitate cu dispoziţiile supuse examinării. Cea de-a doua rundă de evaluare a fost concentrată pe trei piloni, unul dintre aceştia fiind administraţia publică şi corupţia. În acest context, au fost avute în vedere următoarele recomandări GRECO:

• să se asigure că în personalul din sectorului public este supus unor reguli adecvate în materie de recrutare şi de avansare;
• să se completeze codurile deontologice existente, atunci când este necesar (de exemplu în materie de reacţie la oferirea de bunuri în schimbul unui serviciu şi de semnalare a cazurilor de corupţie) şi să se asigure că personalul din sectorul public beneficiază de o pregătire adecvată;
• să se consolideze şi să se armonizeze diferitele reguli în materie de primire de bunuri pentru un serviciu efectuat în temeiul funcţiei ocupate şi să se furnizeze o pregătire adecvată personalului din sectorul public, plecând de la exemple practice;
• să se întărească mecanismele de verificare a informaţiilor solicitate conform legii pentru înregistrarea societăţile comerciale, precum şi respectarea obiectului de activitate atât în momentul înregistrării cât şi ulterior;
• să se introducă cursuri de pregătire adresate inspectorilor fiscali în materie de descoperire a infracţiunilor de corupţie.

Totodată în cadrul Programului de Guvernare, măsurile anticorupţie la nivelul administraţiei publice centrale şi locale, asumate se referă la: 

• politicile fiscale
• sistemul de subvenţii
• servicii şi utilităţi publice
• conflictul de interese
• demnitatea publică şi serviciul civil
• mecanisme de combatere a corupţiei
• managementul reglementărilor

O altă direcţie strategică de acţiune a Guvernului se referă la întărirea capacităţii instituţionale a structurilor din administraţia publică centrala şi locală prin:

• dezvoltare organizaţională
• managementul resurselor umane
• întărirea legăturilor inter-instituţionale
• e-Government

În Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007, Guvernul României a avut în vedere o abordare de tip integrat. Această abordare se continuă şi în prezentul document strategic, propunând măsuri care vin în completarea Strategiei de reformă a administraţiei publice, precum şi a obiectivului I „Creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia publică”, din Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007.

Actele normative cu caracter general care au legătură sau fac referire la fenomenul de corupţie:

• Codul Penal;
• Codul de Procedură Penală;
• Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 147/2002 pentru ratificarea Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 27/2002 pentru ratificarea Convenţiei penale privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27/ 1999, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 672/2002, privind Auditul Public Intern, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 571/2004, privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate;
• Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare
• Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public
• Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică
• Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii aprobată prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Actele normative care reglementează sectorul de ordine şi siguranţă publică:

• Ordonanţa de Urgenţă nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;
• Legea nr. 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;
• Ordonanţa de Urgenţă nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, aprobată prin Legea nr. 383/2005;
• Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 1154/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comitetului Strategic pentru sprijinirea şi evaluarea activităţii Direcţiei Generale Anticorupţie;
• Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 1150/2006 pentru aprobarea Strategiei de prevenire şi combatere a corupţiei în rândul personalului propriu;
• Hotărârea Guvernului nr. 1.346/2007 privind aprobarea Planului de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei.

Actele normative relevante care reglementează  sectorul de administraţie publică:

• Legea nr. 215/2001, republicată, a administraţiei publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale;
• Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizării;
• Legea 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Acte normative care reglementează  sectorul  financiar-fiscal:

• Ordonanţa de Urgenţă nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare;
• Legea nr. 132/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, cu modificările şi completările ulterioare ;
• Hotărârea Guvernului nr.533/2007, modificată prin Hotărârea nr.1171/2007, pentru organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare;
• Ordonanţa nr.8/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare şi a Autorităţii Naţionale a Vămilor în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a unor măsuri de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
• Legea nr.154/2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare şi a Autorităţii Naţionale a Vămilor în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a unor măsuri de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF);
• Hotărârea Guvernului nr.1757/2006 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.1538/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare;
• Strategia sectorială anticorupţie a Autorităţii Naţionale a Vămilor pe perioada 2005-2007, aprobată prin Ordinul Vicepreşedintelui ANAF nr.789/2005.

În sistemul sanitar, cele mai importante acte normative care reglementează activităţile medicale specifice sunt:

• Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (pachetul legislativ al reformei în sănătate);
• Hotărârea Guvernului nr. 862/2006, privind organizarea Ministerului Sănătăţii Publice;
• Hotărârea Guvernului nr. 324/2008 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2008;
• Ordinul nr. 840/2003 privind Normele Metodologice de aplicare a auditului public intern în Ministerul Sănătăţii;
• Ordinul nr. 1136/2005 privind Programul de dezvoltare a sistemului de control managerial al Ministerului Sănătăţii Publice şi pentru constituirea colectivului de lucru pentru monitorizarea, coordonarea şi îndrumarea metodologică cu privire la sistemele de control managerial din Ministerul Sănătăţii Publice, ce transpune Ordinul nr. 946/2005 (Codul controlului intern) al Ministerului Finanţelor Publice (MFP);
• Ordinul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.328/2006, privind monitorizarea şi controlul în sistemele de asigurări sociale de sănătate;
• Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 880/2006, privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii de Sănătate Publică (sesizări şi reclamaţii);
• Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr.922/2006, privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public;
• Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr.921/2006, privind atribuţiile consiliului director al spitalelor;
• Ordin nr.522/236/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului Cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2008;
• Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 320/2007 privind Contractul de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public.
• Ordinul Nr. 169 din 19 februarie 2008 privind înfiinţarea comisiilor consultative ale Ministerului Sănătăţii Publice care prevede posibilitatea ca asociatii de pacienti sa aiba rolul de observator in cadrul acestor comisii consultative.

Ordinul nr. 318/2008 din februarie 2008 pentru aprobarea criteriilor privind includerea, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cu denumiri comune internaţionale ale medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, a documentaţiei care trebuie depusă de solicitanţi în vederea includerii unui medicament în această listă şi a procedurii de lucru a Comisiei de strategie terapeutică

Actele normative relevante care reglementează  sectorul educaţiei:

Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 366/2007, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) cu modificările şi completările ulterioare; OMEC nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale în universităţi; OMEC nr. 3252/2006 privind aprobarea programei la disciplina Sociologie, liceu, clasa a XI-a; OMEC nr. 5208/2006 privind aprobarea programei la disciplina Drepturile omului, liceu.

4. Definirea problemei

Conceptul de corupţie este definit de mai multe organizaţii internaţionale (ONU, Uniunea Europeană) şi ONG-uri (Transparency International) care au ca misiune sau derulează programe pentru prevenirea şi combaterea corupţiei. Conform definiţiei Transparency International, corupţia înseamnă “folosirea abuzivă a puterii încredinţate, fie în sectorul public, fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup”.

Conform Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007, corupţia înseamnă “devierea sistematică de la principiile de imparţialitate şi echitate care trebuie să stea la baza funcţionării administraţiei publice, şi care presupun ca bunurile publice să fie distribuite în mod universal, echitabil şi egal şi substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei părţi disproporţionate a bunurilor publice în raport cu contribuţia lor”.

În toate documentele oficiale sau ale ONG-urilor, cu anumite diferenţe şi nuanţe sesizabile, corupţia este prezentată ca un punct negativ major. În plus percepţia publică asupra corupţiei arată un grad scăzut de încredere a cetăţenilor faţă de instituţiile statului.

În Raportul privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare, Comisia Europeană subliniază faptul că domeniul juridic pentru combaterea corupţiei este destul de bine dezvoltat, dar progresele realizate în scurta perioadă de timp care s-a scurs de la instituirea .

Una din problemele fundamentale care pe termen lung conduce la o diluare a impactului scontat al măsurilor este absenţa studiilor şi analizelor amănunţite pe fiecare sector în parte, care să poată releva, pe baza unor indicatori fiabili, amplitudinea fenomenului. Astfel de documente oferă posibilitatea elaborării şi implementării unor măsuri eficiente de prevenire şi combatere a corupţiei.

Mai mult, cercetările existente nu conţin o descriere a factorilor de risc şi a problemelor pe baza unor indicatori relevanţi. Această stare de fapt contribuie în mod negativ la evaluarea obiectivă a situaţiei actuale şi în consecinţă la implementarea unor măsuri anticorupţie eficiente pe termen lung.

De aceea, se impune ca această strategie să aibă în vedere o analiză exhaustivă a problemelor de corupţie care afectează în mod profund administraţia pe termen lung. Pentru a avea rezultate cu impact real în prevenirea şi combaterea corupţiei precum şi pentru a îmbunătăţi percepţia publicului asupra fenomenului, este necesar ca măsurile adoptate să aibă o fundamentare solidă şi obiectivă.

Măsurile adoptate până în prezent în baza unor documente asumate de către unele instituţii ale administraţiei publice au condus, în unele cazuri, la o creştere a gradului de transparenţă şi de îmbunătăţire a calităţii serviciilor publice oferite cetăţeanului.

La nivelul sectorului de ordine şi siguranţă publică au fost identificaţi următorii factori de risc:

• absenţa unui sistem transparent şi obiectiv în ceea ce priveşte recrutarea, selecţia şi formarea continuă a personalului;
• lipsa unor controale eficiente, regulate şi inopinate de la structura ierarhic superioară;
• proceduri de lucru complexe şi greoaie;
• management defectuos;
• lipsa de transparenţă în relaţia cu publicul şi lipsa aptitudinilor de relaţionare a personalului cu cetăţeanul;
• permisivitatea unor acte normative în sensul posibilităţii de apreciere sau interpretare subiectivă din partea funcţionarului;
• lipsa stimulentelor de ordin moral (nematerial) în exercitarea profesiei şi slaba loialitate faţă de principiile şi valorile promovate de instituţie şi profesie;
• lipsa promovării unor modele şi slaba promovare a bunelor practici la nivel local şi naţional;

Probleme:

• deficienţe în interpretarea şi aplicarea legislaţiei existente (organizarea procedurilor de achiziţii publice în aşa fel încât să creeze un avantaj unui anumit candidat; includerea în cadrul comisiilor de achiziţii a persoanelor asupra cărora există suspiciuni de conflict de interese/incompatibilităţi/fapte de corupţie);
• transparenţă redusă în aplicarea procedurilor de recrutare şi promovare a personalului;
• deficienţe în modul de înregistrare a plângerilor şi sesizărilor;
• condiţionarea unor servicii de oferirea de avantaje; 
• slaba implicare a managerilor în organizarea şi desfăşurarea activităţii pe linia prevenirii şi combaterii corupţiei;
• lipsa de informaţie la nivelul populaţiei privind serviciile oferite, condiţiile şi modalităţile de obţinere a acestora;
• sistem discreţionar de luare a deciziilor.

Analiza fenomenului corupţiei efectuată la nivelul administraţiei publice locale, a relevat că deşi atât serviciile publice deconcentrate ale ministerelor cât şi autorităţile administraţiei publice locale au preluat iniţiativa instituirii unor măsuri administrative în vederea reducerii oportunităţilor la corupţie, nu există o strategie coerentă la nivel naţional adresată sectorului local.

În plus, evaluările interne şi externe au scos în evidenţă existenţa anumitor factori de risc:

• salarizarea inechitabilă şi necompetitivă;

• lipsa unui sistem de motivare alternativ;
• birocraţia excesivă în procesul de eliberare a documentelor;
• lipsa unui mecanism care să asigure o procesare obiectivă a documentelor (dosare privind obţinerea/recunoaşterea unor drepturi etc.);
• lipsa informaţiilor pentru public privind documentele necesare, termenele şi procedurile derulate de către administraţie;
• dificultatea de a atrage şi de a menţine în sistem personal specializat; 
• slaba promovarea a bunelor practici;
• lipsa unor mecanisme eficiente de descoperire, raportare şi sancţionare a abuzurilor funcţionarilor.

Materializarea factorilor de risc mai sus menţionaţi au generat următoarele probleme specifice:

• timpi foarte mari de răspuns la solicitările cetăţenilor;
• condiţionarea unor servicii de oferirea de avantaje ;
• tratamentul discriminatoriu faţă de cetăţeni (acordare de avize şi autorizaţii în mod preferenţial în domeniul urbanistic/activităţi de comerţ);
• lipsa de fermitate şi consecvenţă în aplicarea legislaţiei în vigoare (neaplicarea de amenzi contravenţionale în cazuri evidente de încălcare a normelor în vigoare;
• deficienţe în interpretarea şi aplicarea  legislaţiei existente în domeniile cu risc la corupţie (achiziţiile publice, transparenţă decizională şi liberul acces la informaţiile de interes public). 

Sectorul financiar – fiscal

În ceea ce priveşte Garda Financiară, instituţie care exercită control operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic şi financiar, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, personalul său poate fi supus unui complex de factori care acţionează asupra individului şi societăţii cum sunt pe de-o parte nivelul toleranţei sau respingerii societăţii faţă de fenomenul corupţiei, cutume comportamentale, iar pe de altă parte vulnerabilitatea comportamentală a organelor de control (nivelul redus al salariilor de încadrare, nesiguranţa constanţei  venitului, incertitudini privind venitul mic aferent perioadei de pensie etc).

Analiza efectuată la nivelul instituţiei a relevat o serie de factori de risc care pot determina apariţia fenomenului corupţiei, cum  ar fi: 

• legislaţie permisivă în sensul definirii insuficiente a faptelor sancţionabile;
• insuficienta motivare materială şi profesională;
• insuficienţa controalelor interne;
• contact nemijlocit cu agentul economic;
• slaba promovare a implicării mediului de afaceri în prevenirea şi combaterea corupţiei;

Astfel în cadrul activităţilor legate de acest sector, au fost semnalate probleme cum ar fi:

• sistem discreţionar de luare a deciziilor (funcţionarul cu atribuţii de control este singurul factor decident în ceea ce priveşte constatarea faptei şi stabilirea sancţiunii);
• lipsa dialogului cu agenţii economici;
• disproporţie între nivelurile sancţiunilor prevăzute de lege (disproporţie între minimul şi maximul nivelului sancţiunilor contravenţionale şi amenzilor)
• transparenţă redusă în aplicarea procedurilor de recrutare şi promovare a personalului.

În ceea ce priveşte Autoritatea Naţională a Vămilor, personalul acesteia poate fi supus unor factori de risc, care pot determina apariţia fenomenului corupţiei cum ar fi:

• deficienţe în sistemul managerial;
• salarizare necorespunzătoare;
• control ierarhic insuficient;
• sistem deficitar de formare continuă a personalului. 

Astfel, în cadrul activităţilor legate de acest sector, au fost semnalate probleme cum ar fi:

• sistem deficitar de procesare a declaraţiilor agenţilor economici;
•  insuficienţa controalelor pe linia ierarhică;
• personal insuficient format
• legislaţie formulată neclar, care permite interpretări în afara spiritului legii (ex: achiziţiile  publice); 

În sectorul sanitar factorii de risc sunt multipli, la fiecare activitate existând o motivaţie specifică pentru comiterea faptelor de corupţie. Astfel, factorii de risc cel mai des identificaţi, a căror materializare afectează în mod vizibil sistemul sanitar sunt:

• legislaţie incompletă în domenii sensibile (de ex. de protecţia juridică a personalului aflat în misiuni de audit şi control);
• aplicarea defectuoasă, de către unităţile sanitare, a dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice şi executarea contractelor încheiate cu furnizorii proprii ai acestora; 
• salarizare necorespunzătoare (lipsa motivaţiei financiare a personalului din sănătate);
• vicierea activităţilor de control prin acte de corupţie;
• insuficienta informare  a persoanelor care contribuie la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate privind conţinutul pachetului de bază de servicii medicale şi  asupra drepturilor şi obligaţiilor pe care le au în cadrul sistemului social de asigurări de sănătate.

Dintre problemele specifice acestui domeniu menţionăm:

• deficienţe în aplicarea legislaţiei existente în domeniile cu risc la corupţie;
• condiţionarea serviciilor medicale;
• lipsa de etica în promovarea produselor şi echipamentelor medicale  prin promovare agresivă a acestora de către companiile producătoare sau distribuitori;
• un proces de selecţie, angajare şi promovare viciat (de ex. darea de mită pentru obţinerea notelor de trecere în procesul educaţional, la angajare în sistemul public sau în specialităţile cu număr limitat de locuri; distribuire voluntar deficitară a personalului medical pentru crearea unui monopol de activitate).

În domeniul educaţiei au fost identificate, pe baza unei analize (Note şi chestionare transmise structurilor MECT şi instituţiilor din subordine privind identificarea vulnerabilităţilor în domeniul specific de activitate din cadrul sistemului educaţional, Campania Naţională Anti-corupţie ”Fără şpagă”, raport de cercetare – Centrul Educaţia 2000+ “Administrare şi practici lipsite de integritate în şcoală”, dezbateri publice cu sindicatele din educaţie, asociaţii, ONG-uri ocazionate de elaborarea pachetului legislativ privind învăţământul preuniversitar şi statutul cadrelor didactice, rapoartele corpului de control al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului) a nivelului corupţiei, în sistemul educaţional (atât pentru învăţământul preuniversitar cât şi pentru cel superior) o serie de factori de risc precum:

• instabilitate legislativă (lipsa corelării actelor normative ce reglementează acest domeniu); 
• ineficienţa unora dintre structurile de cooperare locale şi naţionale; 
• absenţa canalelor de informare continuă şi eficientă ;
• nivel scăzut al competiţiei intra şi interinstituţionale; 
• salarizarea inadecvată; 
• un sistem deficitar de selecţie, evaluare şi promovare a personalului;
• insuficienţa controalelor interne (audit, corp de control); 
• preocupare redusă a conducerii unităţilor de învăţământ în legătură cu procesul de achiziţii publice privind materialele didactice; 
• insuficienţa campaniilor de prevenţie, informare şi conştientizare;
• lipsa unor proceduri obiective şi transparente pentru evaluarea activităţii elevilor şi studenţilor (testele naţionale); 
• slaba dezvoltare a mentoratului în relaţia cadru didactic – elev/student;
• slaba promovare a implicării active a tinerilor în activităţi ce vizează comunitatea şi societatea din care vor face parte ca şi cetăţeni;
• insuficienta dezvoltare a capacităţii manageriale a conducătorilor unităţilor şcolare.

Probleme identificate:

• administrarea deficitară a şcolilor cu referire la procesul decizional;
• comunicare deficitară la nivelul unităţilor de învăţământ, cu beneficiarii serviciilor educaţionale şi cu structurile reprezentative ale elevilor, profesorilor, părinţilor şi autorităţile locale;
• un proces de selecţie, evaluare şi promovare viciate (ex: evaluarea diferenţiată a resurselor umane în învăţământul preuniversitar – accentul pe decalajul rural-urban; în învăţământul superior - sistemul de evaluare şi promovare lipsit de transparenţă);
• proceduri şi formalităţi administrative greoaie (procesele de achiziţie publică);
• instruire deficitară pe problematicile specifice anticorupţiei.

În urma analizei prezentate se poate concluziona că există o serie de probleme de ordin general care afectează toate sectoarele prezentate mai sus, astfel menţionăm:

• lipsa unor analize/studii care să reflecte nivelul actual al fenomenului corupţiei în sectoare vulnerabile şi administraţia publică locală;
• absenţa canalelor de informare continuă şi eficientă;
• insuficienţa controalelor interne/externe;
• deficienţe în interpretarea şi aplicarea  legislaţiei existente în domeniile cu risc de corupţie;
• absenţa unui sistem transparent şi obiectiv în ceea ce priveşte selecţiea, evaluarea, formarea şi promovarea a personalului; 
• birocratizare excesivă a administraţiei publice de la nivel central şi local.

5. Principii generale

Strategia actuală se subsumează următoarelor principii, a căror respectare este esenţială pentru realizarea unui administraţii publice moderne:

• Principiul statului de drept, ce statuează  supremaţia legii, în faţa căreia toţi cetăţenii sunt egali. Acesta are la bază respectarea drepturilor omului şi presupune separaţia puterilor în stat;
• Principiul bunei guvernări, conform căruia Guvernul trebuie să-şi stabilească acţiuni clare, eficiente, pe baza unor obiective bine stabilite şi de calitate şi să aibă capacitatea şi flexibilitatea de a răspunde rapid necesităţilor sociale;
• Principiul responsabilităţii, care impune obligaţia Guvernului de a formula politici publice şi de răspunde pentru eficienţa şi implementarea acestora, de a accepta şi suporta consecinţele neîndeplinirii acestei obligaţii;
• Principiul prevenirii săvârşirii actelor de corupţie, conform căruia identificarea anticipată şi înlăturarea în timp util a premiselor de apariţie a faptelor de corupţie sunt prioritare şi imperative;
• Principiul eficienţei în combaterea corupţiei, care se bazează pe evaluarea continuă atât din punctul de vedere al rezultatelor concrete cât şi al managementului organizaţional;
• Principiul cooperării şi coerenţei în baza căruia instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei trebuie să coopereze îndeaproape, asigurând o concepţie coerentă asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite şi a măsurilor ce urmează a fi luate;
• Principiul transparenţei, consultării societăţii civile şi al dialogului social, care impune, pe de o parte, transparenţa procesului decizional, iar pe de altă parte consultarea membrilor societăţii civile în cadrul acestui proces;
• Principiul participării prin care instituie asigurarea consultării şi participării reprezentanţilor actorilor interesaţi în faza de concepţie, elaborare şi implementare a politicilor publice şi a actelor normative. Actorii interesaţi pot fi atât din cadrul societăţii civile, cât şi de la nivelul instituţiilor sau autorităţilor publice;
• Principiul simplificării procedurilor administrative: care presupune facilitarea şi simplificarea formalităţilor administrative pe care un solicitant (persoană fizică sau juridică) este obligat să le execute în vederea respectării regulilor impuse de către autorităţi;
• Principiul calităţii serviciilor: care presupune definirea unor norme calitative şi cantitative, adaptate nevoilor actuale ale societăţii;
• Principiul subsidiarităţii potrivit căruia exercitarea competenţelor se va face de către autoritatea administraţiei publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetăţean şi care dispune de capacitatea administrativă necesară;
• Principiul profesionalismului, principiu potrivit căruia funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă şi corectitudine.

6. Domenii prioritare, obiective şi direcţii de acţiune

Din informaţiile oferite de la nivelul administraţiei publice se constată existenţa unor factori  de risc similari, care odată materializaţi, generează probleme specifice fiecărui sector. Din această constatare rezultă necesitatea unei abordări  integrate a politicilor anticorupţie, atât din punct de vedere legislativ şi instituţional, cât şi prin implementarea de instrumente şi bune practici la nivelul administraţiei publice locale şi a sectoarelor vulnerabile.

DOMENIUL INFORMARE, CONŞTIENTIZARE, RESPONSABILIZARE

Întărirea cooperării cu societatea civilă, încurajarea dialogului prin parteneriate public-privat, între reprezentanţii guvernului, sindicate, patronate, media şi ai ONG-urilor, vor contribui în mod determinant  la eliminarea unora dintre factorii de risc generatori de corupţie.

De asemenea, deosebit de importantă este informarea şi sensibilizarea opiniei publice în legătură cu efectele pe termen mediu şi lung generate de faptele de corupţie şi prevenirea săvârşirii acestora.

Totodată un accent deosebit trebuie pus pe măsurile ce vizează perfecţionarea şi formarea angajaţilor, în vederea  creşterii gradului de conştientizare a personalului propriu asupra riscurilor asociate corupţiei.

Obiectivul 1. Creșterea gradului de informare a publicului cu privire la consecințele actelor de corupție.

Direcţii de acţiune:

• Promovarea dialogului cu societatea civilă prin intensificarea implicării ei în proiecte şi programe de conştientizare a riscurilor  asociate  actelor de corupţie;
• Îmbunătăţirea fluxului de informaţii către mass-media şi public, privind activităţile de prevenire şi combatere a corupţiei;
• Continuarea campaniilor de informare a publicului cu privire la drepturile şi obligaţiile ce îi revin în relaţia cu autorităţile şi instituţiile publice, în vederea stimulării unei atitudini civice anticorupţie.

Obiectivul 2. Creșterea gradului de responsabilizare a personalului propriu asupra riscurilor asociate corupției.

Direcţii de acţiune

• Organizarea de campanii de informare şi sensibilizare a personalului propriu cu privire la efectele corupţiei;
• Adaptarea programelor de formare profesională a personalului în funcţie de vulnerabilitatea la faptele de corupţie specifice fiecărui domeniu şi completarea modulelor de formare în mod corespunzător;
• Consolidarea şi extinderea reţelei consilierilor de etică.

DOMENIUL SIMPLIFICAREA PROCEDURILOR ADMINISTRATIVE

În cadrul reformei administraţiei publice, simplificarea administrativă constituie elementul central al oricărui demers de modernizare. Simplificarea procedurilor administrative necesită colaborare, multă creativitate şi tenacitate.

Prin simplificarea procedurilor administrative, cetăţeanul va beneficia de servicii de calitate la standarde europene, într-un timp scurt, cu costuri minime, aşadar: calitate, eficienţă, celeritate.
A simplifica înseamnă şi dezvoltarea de servicii în sistem electronic, permiţând un acces direct şi mult mai rapid la informaţii şi servicii.

Aşadar, în vederea creşterii eficienţei şi eficacităţii serviciilor publice, este absolut necesar să se ia în calcul utilizarea administraţiei electronice ca fiind un mijloc, printre cele mai importante, pentru realizarea obiectivelor privind simplificarea procedurilor administrative.

Obiectivul 3. Eliminarea barierelor administrative.

Direcţii de acţiune:

• Elaborarea şi introducerea de instrumente şi standarde  pentru îmbunătăţirea   activităţii autorităţilor publice;
• Revizuirea procedurilor interne în vederea eliminării  procedurilor redundante;
• Analiza legislaţiei specifice,  în vederea  eliminării factorilor legislativi şi instituţionali care limitează calitatea serviciilor publice şi cresc gradul de vulnerabilitate la corupţie;

Obiectivul 4. Utilizarea tehnologiilor informatice în cadrul serviciilor publice.

Direcţii de acţiune

• Imbunătăţirea accesului publicului la informaţii prin oferirea acestora în sistem electronic;
• Utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei în vederea creşterii transparenţei şi celerităţii la nivelul serviciilor publice;
• Creşterea numărului de servicii publice disponibile în sistem electronic.

DOMENIUL ANALIZE, STUDII, CERCETĂRI PRIVIND FENOMENUL CORUPŢIEI

Principiul 18 din rezoluţia (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei, adoptată la 6 noiembrie 1997 de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei, încurajează efectuarea de studii în domeniul corupţiei.

Pentru a putea fundamenta pe termen lung orice fel de document strategic în acest domeniu este nevoie să se evalueze, în mod obiectiv şi aprofundat, situaţia actuală. Datorită evoluţiilor socio-economice este necesară actualizarea studiilor şi analizelor care stau la baza dezvoltării politicilor publice elaborate de către guvern.

Această abordare va contribui la adoptarea unor decizii viitoare în mod fundamentat şi nu pe baza unor concluzii insuficient argumentate. Acest demers va permite acţiunea asupra cauzelor primare ale corupţiei şi nu numai tratarea sau diminuarea efectelor vizibile.

Ulterior, în baza acestor analize, se vor putea elabora şi implementa viitoarele politici publice în domeniul administraţiei publice centrale şi locale, cu accent pe domeniile vulnerabile.

Obiectivul 5. Sprijinirea administrației publice în vederea evaluării dimensiunii fenomenului de corupție.

Direcţii de acţiune:

• Realizarea de studii, analize de către organisme cu experienţă în domeniu pentru identificarea cauzelor, factorilor şi riscurilor asociate corupţiei la nivelul administraţiei publice (independent pentru fiecare domeniu de vizat, avându-se în vedere asigurarea participării şi implicării active a tuturor actorilor sociali vizaţi şi competenţi, a beneficiarilor sectoarelor respective şi a organizaţiilor societăţii civile);
• Realizarea de auditări independente ale instituţiilor publice implicate.

Obiectivul 6. Adaptarea cadrului legislativ şi a politicilor publice conform recomandărilor studiilor, analizelor şi auditurilor independente.

Direcţii de acţiune:

• Diseminarea concluziilor şi recomandărilor studiilor, analizelor şi auditărilor independente, pentru fiecare domeniu vizat;
• Adaptarea politicilor publice, conform recomandărilor studiilor, analizelor şi auditărilor independente.

DOMENIUL TRANSPARENŢĂ ŞI EFICIENŢĂ

Capitalul uman constituie o resursă strategică în cadrul administraţiei publice, indiferent că este vorba de administraţia centrală sau locală. Eliminarea factorilor de risc generatori de corupţie specifici managementului resurselor umane se poate realiza printr-o creştere a transparenţei proceselor de recrutare, selecţie şi promovare a personalului. Semnalele venite de la nivelul sectoarelor vulnerabile şi al administraţiei publice locale au indicat necesitatea instituirii de măsuri în vederea creşterii transparenţei şi eficienţei cheltuirii banului public, cu referire la procesul de achiziţii publice.

Obiectivul 7. Creşterea transparenţei în sistemul de management al resurselor umane

Direcţii de acţiune:

• Creşterea transparenţei privind condiţiile de recrutare şi selecţie a personalului din sursă externă;
• Creşterea transparenţei în procesul de promovare a personalului;
• Îmbunătăţirea sistemelor de carieră în sectoarele vulnerabile la corupţie.

Obiectivul 8. Gestionarea corectă a fondurilor publice

Direcţii de acţiune:

• Reducerea gradului de vulnerabilitate la corupţie prin îmbunătăţirea procesului de achiziţie publică;
• Îmbunătăţirea procesului decizional în vederea unei mai bune utilizări a fondurilor publice.

DOMENIU PREVENIREA ŞI COMBATEREA CORUPŢIEI PRIN COMUNICARE ŞI COLABORARE

Comunicarea dintre autorităţi, instituţii şi cetăţeni constituie unul dintre indicatorii relevanţi ai gradului de dezvoltare a societăţii civile. Modul în care oamenii percep relaţia lor cu instituţiile publice poate influenţa interesul şi participarea populaţiei la viaţa comunităţilor, articularea cerinţelor reformei instituţionale cu interesele particulare şi/sau generale ale indivizilor.Prevenirea fenomenului corupţiei se poate realiza prin implementarea unei politici de comunicare adecvate, care va avea ca efect o mai bună înţelegere a obiectivelor şi o acceptare mai uşoară a măsurilor recomandate.Combaterea fenomenului corupţiei se va putea realiza prin întărirea colaborării intra şi interinstituţionale dintre instituţiile cu atribuţii în domeniul combaterii corupţiei, dar şi prin iniţierea şi implementarea de măsuri care să ducă la o creştere a transparenţei privind modul de aplicare/respectare a prevederilor legale.

Obiectivul 9. Susţinerea campaniilor de prevenire a fenomenului corupţiei

Direcţii de acţiune:

• Îmbunătăţirea procesului de comunicare cu publicul;
• Dezvoltarea de parteneriate cu societatea civilă în vederea prevenirii actelor de corupţie.

Obiectivul 10. Combaterea fenomenului corupţiei prin întărirea colaborării intra şi interinstituţionale şi prin monitorizarea aplicării prevederilor legale

Direcţii de acţiune:

• Îmbunătăţirea colaborării inter şi intrainstituţionale;
• Monitorizarea aplicării prevederilor legale în vederea reducerii vulnerabilităţii la corupţie.

7. Rezultatele politicilor publice

DOMENIUL INFORMARE, CONŞTIENTIZARE, RESPONSABILIZARE

O societate civilă mai bine informată, conştientă de rolul ei privind participarea, proiectarea, angajarea, evaluarea şi certificarea serviciilor publice, va avea ca efect o diminuare a faptelor de corupţie. Întărirea cooperării cu societatea civilă, încurajarea dialogului prin parteneriate public-private, între reprezentanţii guvernului, sindicate, patronate, media şi ai reprezentanţilor ONG-urilor, contribuie în mod decisiv la eliminarea unora dintre factorii de risc generatori de corupţie. Această cooperare are un efect catalizator în etapa de prevenire a săvârşirii faptelor de corupţie, fiind posibilă doar prin concertarea eforturilor principalilor actori implicaţi. Principiile etice care guvernează administraţia publică vizează şi standarde minime cu privire la comportamentul pe care trebuie să îl aibă toţi cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul administraţiei publice. Aceste principii includ: profesionalismul, imparţialitatea, amabilitatea, încrederea, echitatea.

DOMENIUL SIMPLIFICAREA PROCEDURILOR ADMINISTRATIVE

Simplificarea procedurilor administrative constituie un mijloc de luptă împotriva corupţiei, având un rol semnificativ în reducerea acestui fenomen la nivelul administraţie publice. Efectul simplificării administrative este facilitarea raporturilor dintre administraţie şi cetăţean, acest lucru reprezentând raţiunea de a fi a serviciilor publice, deoarece simplificând formalităţile administrative se reduc în mod proporţional şi sarcinile ce le corespund. Simplificarea administrativă vizează atât ameliorarea reglementărilor existente (proces curativ) şi conceperea de noi reglementări (proces preventiv), cât şi identificarea de soluţii alternative la reglementările existente (simplificarea procedurilor interne). Utilizarea administraţiei electronice duce la o simplificare efectivă a procedurilor, deoarece utilizatorul are acces direct la toate informaţiile, la o mai bună conectare a procedurilor între ele şi la evitarea cererii repetate de date.

DOMENIUL ANALIZE, STUDII, CERCETĂRI PRIVIND FENOMENUL CORUPŢIEI

Studiile şi analizele elaborate oferă un fundament solid pentru elaborarea/actualizarea documentelor de politici publice la nivelul sectoarelor vizate. Recomandările formulate contribuie la adoptarea unor decizii viitoare, care vor permite acţionarea asupra cauzelor primare ale corupţiei. Analizele pe fiecare sector în parte permit o evaluare a amplitudinii fenomenului corupţiei, şi, în consecinţă, implementarea unor măsuri anticorupţie eficiente pe termen lung.

DOMENIUL TRANSPARENŢĂ ŞI EFICIENŢĂ

Reforma managementului resurselor umane, în contextul luptei împotriva corupţiei, se desfăşoară într-un spectru larg, având ca scop o performanţă mai bună şi o responsabilitate definită de rezultate, un serviciu public eficient şi transparent, bazat pe costuri minime. Semnalele venite de la nivelul sectoarelor vulnerabile şi al administraţiei publice locale au indicat necesitatea instituirii de măsuri în vederea creşterii transparenţei şi eficienţei cheltuirii banului public, cu referire la procesul de achiziţii publice.

DOMENIUL PREVENIREA ŞI COMBATEREA CORUPŢIEI PRIN COMUNICARE ŞI COLABORARE

Preluarea opiniilor cetăţenilor determină o ameliorare continuă a serviciilor oferite. Cetăţenii au posibilitatea de a-şi exprima opiniile şi preferinţele, fapt care va conduce la o creştere a eficacităţii administraţiei. Demersurile privitoare la calitate se înscriu în cadrul unui proces de ameliorare continuă, care are ca finalitate plasarea utilizatorului în centrul preocupărilor serviciilor publice.Existenţa unor proceduri democratice, bazate pe mecanisme concrete şi permanente de punere în practică a unui sistem de preluare/ascultare a dorinţelor cetăţenilor, primirea şi tratarea observaţiilor şi reclamaţiilor şi, nu în ultimul rând, reevaluarea modalităţilor de contact, a procesului de muncă şi a organizării interne duc la ameliorarea relaţiei cetăţean - administraţie. Totodată, utilizatorul serviciilor publice este mai bine informat cu privire la canalele de acces, documentele necesare, termenele şi modalităţile de utilizare a căilor de atac.

8. Rezultatele acţiunilor

Obiectivul 1. Creşterea gradului de informare a publicului cu privire la consecinţele actelor de corupţie

• Rapoarte de evaluare a acţiunilor desfăşurate în parteneriat cu ONG-uri, sindicate, patronate;
• Asociaţii profesionale;
• Rapoarte de monitorizare a apariţiilor în presa scrisă şi audiovizuală;
• Rapoarte de evaluare a impactului acestor campanii;
• Materiale promoţionale distribuite.

Obiectivul 2. Creşterea gradului de responsabilizare a personalului propriu asupra riscurilor asociate corupţiei

• Rapoarte de evaluare a sesiunilor de instruire derulate pe baza programelor actualizate şi a tematicilor abordate;
• Acte normative/administrative adoptate.

Obiectivul 3. Eliminarea barierelor administrative

• Proceduri simplificate/revizuite şi instituţii care le implementează;
• Număr de instituţii care au implementat instrumente de managementul calităţii totale;
• Număr de instituţii care au implementat instrumente de managementul riscului;
• Rapoarte de monitorizare privind implementarea instrumentelor de managementul calităţii totale şi managementul riscului;
• Acte administrative adoptate.

Obiectivul 4. Utilizarea tehnologiilor informatice în cadrul serviciilor publice

• Rapoarte de monitorizare privind numărul de accesări online ale serviciilor;
• Rapoarte de monitorizare a serviciilor oferite în sistem de ghişeu unic;
• Rapoarte de monitorizare a instituţiilor ce oferă informaţii în sistem electronic;
• Acte administrative adoptate.

Obiectivul 5. Sprijinirea administraţiei publice în vederea evaluării dimensiunii fenomenului de corupţie

• Rapoarte de evaluare a studiilor şi analizelor;
• Rapoarte de evaluare a auditărilor independente;
• Rapoarte privind recomandările formulate.

Obiectivul 6. Adaptarea cadrului legislativ şi a politicilor publice conform recomandărilor studiilor, analizelor şi auditurilor independente

• Raport de evaluare a campaniilor, întâlnirilor, seminariilor organizate;
• Politici publice şi strategii adaptate şi adoptate.

Obiectivul 7. Creşterea transparenţei în sistemul de management al resurselor umane

• Raport de monitorizare a apariţiilor în presa scrisă centrală şi locală privind organizarea concursurilor, condiţiile de recrutare şi selecţie a personalului;
• Rapoarte anuale de monitorizare a stadiului de implementare a strategiilor de resurse umane;
• Rapoarte de monitorizare privind creşterea transparenţei în procesul de promovare a personalului.

Obiectivul 8. Gestionarea corectă a fondurilor publice

• Rapoarte de monitorizare a documentelor publicate (programe anuale de investiţii, achiziţii, anunţuri, rapoarte etc.);
• Acte administrative adoptate.

Obiectivul 9. Susţinerea campaniilor de prevenire a fenomenului corupţiei

• Rapoarte elaborate cu privire la consultările cu societatea civilă;
• Materiale promoţionale distribuite;
• Rapoarte de monitorizare a plângerilor şi reclamaţiilor înregistrate şi rezolvate;
• Rezultatele evaluării sondajelor de opinie;
• Acte administrative adoptate.

Obiectivul 10. Combaterea fenomenului corupţiei prin întărirea colaborării intra şi interinstituţionale şi prin monitorizarea aplicării prevederilor legale

• Recomandări preluate în urma controalelor şi auditărilor efectuate;
• Rapoarte de evaluare privind recomandările formulate;
• Acte normative adoptate.

9. Indicatori

Conform Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei.

10. Implicaţii bugetare

Resursele necesare implementării Strategiei Naţională Anticorupţie pentru sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală, vor fi asigurate la nivelul fiecărui sector din bugetele proprii şi din finanţări externe.

Astfel, bugetele destinate elaborării studiilor şi analizelor pentru evaluarea nivelului corupţiei în sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală, vor fi finanţate şi din fondurile programelor operaţionale.

La nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi pentru administraţia publică locală, o serie de activităţi cuprinse în planurile de acţiune vor fi finanţate atât din surse bugetare, cât şi din bugetul Proiectului de Twinning  PHARE 2006 “Continuarea luptei împotriva corupţiei în administraţia publică” - RO/06/IB/JH/05.

11. Implicaţii juridice

Elaborarea de studii şi analize în vederea evaluării dimensiunii fenomenului corupţiei la nivelul sectoarelor vizate va conduce, în baza recomandărilor formulate, la o reevaluare/adaptare a documentelor de politici publice sectoriale.

La nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sunt prevăzute modificări de ordin legislativ şi administrativ pentru:

• Revizuirea standardelor şi procedurilor privind identificarea şi gestionarea riscurilor în activitatea structurilor din cadrul ministerului;
• Dezvoltarea unei metodologii generale de aplicare a Modelului Costului Standard pentru cetăţeni;
• Îmbunătăţirea cadrului normativ privind realizarea testelor de integritate la nivelul structurilor din cadrul ministerului;
• Elaborarea şi implementarea de instrumente, tehnici şi proceduri vizând motivarea profesională/educaţională a personalului pentru reducerea gradului de vulnerabilitate  la actele de corupţie;
• Revizuirea responsabilităţilor legale ale consilierului de etică în vederea eficientizării mecanismelor de cooperare şi sprijin pentru funcţionarii publici; 
• Îmbunătăţirea procedurilor de achiziţii publice;
• Extinderea competenţelor Direcţiei Generale Anticorupţie, în vederea reducerii faptelor de corupţie de la nivelul administraţiei publice locale şi creşterii încrederii cetăţenilor în autorităţile şi instituţiile publice de interes local.

La nivelul autorităţilor publice locale sunt prevăzute modificări de ordin legislativ şi administrativ pentru:

• Introducerea şi diseminarea de instrumente în vederea creşterii eficienţei şi calităţii serviciilor oferite (managementul calităţii totale şi managementul riscului);
• Simplificarea procedurilor şi reducerea costurilor administrative ce vizează domeniul urbanistic;
• Introducerea/creşterea numărului de servicii oferite cetăţenilor în sistem de ghişeu unic;
• Implementarea sistemului electronic de management al documentelor;
• Îmbunătăţirea procedurilor de achiziţii publice;
• Promovarea planificării strategice la nivelul autorităţiilor publice locale;
• Asumarea unui set de angajamente (carta/convenţie) de către autorităţi/instituţii privind relaţia cu cetăţeanul (mod de primire, termene, mod de soluţionare a solicitărilor).

La nivelul sectorului financiar-fiscal sunt prevăzute modificări de ordin  legislativ şi administrativ pentru:

• Introducerea şi diseminarea de instrumente în vederea creşterii eficienţei şi calităţii serviciilor oferite (managementul calităţii totale şi managementul riscului);
• Armonizarea normelor şi instrucţiunilor interne cu prevederile Codului vamal şi cu Regulamentul de aplicare al acestuia;
• Aprobarea Statutului Comisarului din Garda Financiară;
• Îmbunătăţirea procedurilor de achiziţii publice;
• Aprobarea planului de activitate de către vicepreşedintele ANAF în vederea consolidării capacităţii de investigare de Control Intern la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor.

La nivelul sectorului sanitar sunt prevăzute modificări de ordin  legislativ şi administrativ pentru:

• Introducerea şi diseminarea de instrumente în vederea creşterii eficienţei şi calităţii serviciilor oferite (managementul calităţii totale şi managementul riscului);
• Definirea de noi standarde referitoare la calitatea serviciilor publice în sistemul de sănătate (condiţii, termene etc);
• Definirea de noi ghiduri clinice şi de tratament şi a unor instrumente pentru monitorizarea comportamentului standardizat al cadrelor medicale în faţa pacienţilor cu nevoi similare de sănătate;
• Modificarea responsabilităţilor asistentului social, pentru protecţia dreptului pacientului şi promovarea serviciilor integrate medico-sociale;
• Crearea unui cadru legislativ şi a unor mecanisme de supraveghere  care să permită monitorizarea situaţiilor de risc evidenţiate (conflict de interese, marketing agresiv al companiilor, etc.);
• Modificarea cadrului legal în vederea creşterii performanţei profesionale şi  rezistenţei la fapte de corupţie (salarizarea în funcţie de performanţele profesionale);
• Îmbunătăţirea procedurilor de achiziţii.

La nivelul sectorului educaţional sunt prevăzute modificări de ordin  legislativ şi administrativ pentru:

• Îmbunătăţirea legislaţiei prin introducerea de măsuri de prevenire a corupţiei în sistemul educaţional;
• Introducerea şi diseminarea de instrumente în vederea creşterii eficienţei şi calităţii serviciilor oferite (managementul calităţii totale şi managementul riscului);
• Îmbunătăţirea procedurilor prin reevaluarea atribuţiilor pentru funcţiile existente la nivel universitar;
• Actualizarea manualelor de proceduri privind implementarea OMFP 946/2005;
• Actualizarea standardelor referitoare la calitatea în educaţie;
• Simplificarea procedurilor privind recunoaşterea şi echivalarea diplomelor de studii;
• Înfiinţarea compartimentelor de dezvoltare a carierei în învăţământ şi cercetare, în cadrul birourilor de orientare profesională existente în cadrul universităţilor;
• Elaborarea ghidurilor de carieră specifice pentru fiecare instituţie de învăţământ superior sau instituţie la nivel central (Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Invăţământul Superior, Centrul Naţional pentru Finanţarea Invăţământului Superior etc);
• Îmbunătăţirea procedurilor de achiziţii publice.

12. Proceduri de monitorizare, evaluare

Actuala Strategie Naţională Anticorupţie pentru sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală (2008-2010) va fi monitorizată de un Comitet de monitorizare al Strategiei care va avea următoarea componenţă:

Preşedinte: Ministrul Internelor şi Reformei Administrative;

Vicepreşedinte: Secretarul de Stat pentru Reforma în Administraţia Publică;

Membrii:

• un reprezentant al Cancelariei Primului Ministru;
• un reprezentant al Secretariatului General al Guvernului;
• un reprezentant al Unităţii Centrale pentru Reforma Administraţiei Publice;
• un reprezentant al Direcţiei Generale Anticorupţie;
• un reprezentant al Ministerului Justiţiei;
• un reprezentant al Ministerului Sănătăţii Publice;
• un reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;
• un reprezentant al Ministerului Economiei şi Finanţelor;
• un reprezentant al Federaţiei Autorităţilor Locale din România.

Secretariatul Comitetului va fi asigurat de către Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice.

Comitetul de monitorizare analizează stadiul implementării planului de acţiune general şi al planurilor de acţiune sectoriale şi propune măsuri de remediere a eventualelor deficienţe, reunindu-se trimestrial sau ori de câte ori este nevoie. Comitetul de monitorizare adoptă decizii cu caracter de recomandare.
Ministrul Internelor şi Reformei Administrative are obligaţia de a-l informa pe primul-ministru cu privire la deciziile adoptate

13. Etape ulterioare şi instituţii responsabile

Instrumentul prin care se asigură implementarea prezentei strategii  sunt Planurile de acţiune, care conţine obiective, mãsuri, termene şi instituţii responsabile pentru implementarea mãsurilor.

Instituţiile responsabile au obligaţia de a raporta Comitetului de monitorizare al Strategiei stadiul implementării mãsurilor.

Frecvenţa şi modul de raportare, precum şi structura rapoartelor de monitorizare, acolo unde este cazul, vor fi stabilite ulterior de cãtre Comitetul de monitorizare al Strategiei, cu consultarea tuturor instituţiilor implicate.

La sfârşitul perioadei de implementare va avea loc o evaluare finală a implementării Strategiei, ce va evidenţia gradul în care au fost îndeplinite obiectivele.

Planul de acţiune general şi planurile sectoriale, prezentate în anexa 2, constituie parte a prezentei strategii, urmând a fi actualizate semestrial.