Acest site este finanțat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2014-2021. Proiect NAS-EVAL. Acest site este finanțat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2014-2021. Proiect NAS-EVAL.
1. Contextul european și internațional
Importanța prevenirii și combaterii corupției este evidențiată de includerea problematicilor specifice acestui domeniu în diferite instrumente de drept internațional, atât în izvoare principale de drept, cât și în documente programatice de acest nivel.
UNCAC este un tratat internațional multilateral din domeniul anticorupției. Instrumentul internațional a fost negociat de statele membre ale ONU, a fost adoptat de Adunarea Generală a ONU în octombrie 2003 și a intrat în vigoare în decembrie 2005. Tratatul recunoaște importanța măsurilor preventive, cât și a celor de combatere din domeniul anticorupție, având o abordare de natură transfrontalieră cu privire la fenomenul corupției, inclusiv prin dispoziții referitoare la cooperarea internațională și cu privire la confiscarea produsului infracțiunilor de corupție. Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (în continuare UNODC) din Viena servește drept secretariat al UNCAC. Obiectivul UNCAC este de a reduce diferitele tipuri de corupție care pot apărea în context internațional, cum ar fi traficul de influență, abuzul de funcții, îmbogățirea ilicită, precum și corupția din sectorul privat.
RO participă activ în ciclul al doilea de evaluare a mecanismului de evaluare a implementării UNCAC, atât ca stat evaluator, cât şi ca stat evaluat. RO a fost desemnată evaluator în cadrul procesului de evaluare a statelor Dominica și Republica Dominicană.
Totodată, RO este stat evaluat în al patrulea an de evaluare al celui de-al doilea ciclu, procedura de evaluare a implementării UNCAC fiind demarată în data de 19 iunie 2019. Evaluarea RO este realizată de către două State Părți la UNCAC, Republica Slovacă şi Afganistan, conform Termenilor de Referință ai Mecanismului de Evaluare a implementării UNCAC.
OCDE este o organizație interguvernamentală care are drept scop dezvoltarea economiei și comerțului internațional. Cooperarea dintre România și OCDE în domeniul luptei anticorupție este gestionată în principal de Ministerul Justiției (denumit în continuare MJ) prin colaborarea cu următoarele formate de lucru:
ACN sprijină statele membre în eforturile lor de reformă anticorupție, în special implementarea măsurilor anticorupție și aplicarea eficientă a legilor anticorupție.
România participă în mod activ la ACN prin reprezentanți ai MJ, ai Direcției Naționale Anticorupție (denumită în continuare DNA) și ai Agenției Naționale de Integritate (denumită în continuare ANI) și deține funcția de președinte a Rețelei de Aplicare a Legii ACN (denumită în continuare LEN). România deține statutul de membru din anul 2000.
Înființat în 1994, WGB este responsabil pentru monitorizarea şi aplicarea Convenției OCDE privind combaterea mituirii funcționarilor publici în cadrul tranzacțiilor comerciale internaționale și Recomandării Consiliului pentru a combate în continuare mituirea funcționarilor publici în cadrul tranzacțiilor internaționale și instrumente conexe. Sistemul de monitorizare inter-partes al WGB se desfășoară în etape succesive și este considerat ca fiind „standardul de aur” al monitorizării.
La acest format MJ participă în calitate de invitat.
SPIO reprezintă un format de lucru al OCDE ce permite schimbul de informații și bune practici între experții din mediul guvernamental al statelor membre OCDE implicați în gestionarea conflictelor de interese, promovarea transparenței și integrității în sectorul public și asumarea responsabilității prin mecanisme interne și externe de control. Principalele obiective ale SPIO sunt:
Acest format de lucru este gestionat de Directoratul de Guvernanță Publică al OCDE, iar MJ gestionează relația cu acest format de lucru al OCDE din anul 2019.
România deține calitatea de participant în cadrul DAC din anul 2018.
Rețeaua Autorităților de Prevenire a Corupției (Rețeaua Šibenik) este o rețea internațională a autorităților publice relevante în descoperirea și prevenirea săvârșirii faptelor de corupție, cu scopul de a promova colectarea, gestionarea și schimbul sistematic de informații și bune practici între aceste autorități, în parteneriat cu instituțiile internaționale interesate, precum Grupul de State împotriva Corupției (denumit în continuare GRECO). România a semnat declarația în 2018 în cadrul conferinței la nivel înalt denumită Consolidarea transparenței și a responsabilității pentru a asigura integritatea: uniți împotriva corupției, organizată de Președinția croată a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei (denumit în continuare CoE), GRECO și MJ din Republica Croația.
Din perspectiva europeană, sub egida Consiliului Europei a fost adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 Convenția penală privind corupția, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2002, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002. De asemenea, statele membre ale Consiliului Europei și Comunitatea Europeană au adoptat la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 Convenția civilă privind corupția, care definește în art. 2 „corupția”, prin care „se înțelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct sau indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit sau promisiunea unui asemenea avantaj necuvenit care afectează exercitarea normală a unei funcții sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau al avantajului necuvenit sau al promisiunii unui asemenea avantaj necuvenit”.
În ce privește domeniul anticorupție, Uniunea Europeană (denumită în continuare UE) a subliniat constant importanța reformelor legislative și a cadrului instituțional în materie, fie prin adoptarea legislației speciale anticorupție sau prin înființarea unor structuri specializate pentru investigarea şi urmărirea penală a faptelor de corupție.
Tratatul privind funcționarea UE (denumit în continuare TFUE) stabilește că fenomenul corupției reprezintă un domeniu al criminalității având o gravitate deosebită și dimensiune transfrontalieră [art. 83 alin. (1) din TFUE]. Conform Raportului Anticorupție al UE, fenomenul corupției generează costuri comunității europene în valoare de 120 miliarde de EUR, iar peste 69% dintre cetățenii europeni consideră corupția inacceptabilă.
Implementarea SNA a făcut obiectul monitorizării realizate de către COM în cadrul Mecanismului de Cooperare și de Verificare. În ceea ce privește aprecierile Comisiei, exprimate în cadrul rapoartelor de monitorizare în decursul ciclului strategic încheiat, au conturat importanța SNA, ca fiind instrumentul de bază prin care se încurajează acordarea de prioritate măsurilor preventive adoptate de către administrația publică, atât la nivel național, cât și la nivel local (Raportul din anul 2016).
De asemenea, SNA a fost apreciată ca fiind instrumentul ce deține potențialul de a deveni o politică eficace de prevenire a corupției dacă este pusă în aplicare în mod corespunzător și monitorizată pe teren (Raportul din anul 2017).
Recomandările COM au vizat în permanență importanța susținerii de către factorul politic a procesului de implementare a SNA. Astfel, în cadrul aceluiași raport citat anterior, COM a apreciat că dat fiind că punerea în aplicare a strategiei anticorupție a fost lansată la nivel tehnic, în prezent, aceasta are nevoie de o susținere politică vizibilă din partea Guvernului și a autorităților locale pentru a se înregistra progrese, astfel cum s-a întâmplat în cazul punerii în aplicare a strategiei inițiale, când s-au depus eforturi în vederea răspândirii bunelor practici și a încurajării organismelor publice să aloce resurse și să acorde atenție activității de combatere a corupției. Miniștrii responsabili de administrația publică centrală și miniștrii din sectoarele cheie, cum ar fi educația sau sănătatea, ar putea juca un rol deosebit de important.
În decursul celor 4 ani, implementarea SNA a înregistrat progrese constante. În anul care a trecut s-au înregistrat în continuare progrese în ceea ce privește Strategia națională anticorupție (Raportul din anul 2018).
Susținerea implementării SNA de către factorul politic, dublată de eforturile de a asigura durabilitatea măsurilor și ireversibilitatea luptei împotriva corupției par a fi principalele deziderate exprimate de către COM în vederea îndeplinirii acestui obiectiv de referință. Prevenirea corupției este îngreunată de evoluțiile politice, care subminează credibilitatea progreselor fiind necesare eforturi suplimentare (Raportul din anul 2019).
România a ratificat mai multe instrumente internaționale împotriva corupției după cum urmează: Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, Convenția privind dreptul penal asupra corupției și Convenția de drept civil privind corupția, ale Consiliul Europei.
GRECO a fost constituit în anul 1999 pe baza unui acord parțial extins al Consiliului Europei, deschis statelor membre ale organizației și țărilor care au contribuit la lucrările Grupului Multidisciplinar împotriva Corupției, România fiind membru GRECO încă de la înființare. Obiectivul acestuia este de a îmbunătăți capacitatea membrilor săi de a lupta împotriva corupției, sens în care monitorizează respectarea Principiilor directoare pentru lupta împotriva corupției, astfel cum au fost adoptate de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, la data de 6 noiembrie 1997. De asemenea, GRECO monitorizează implementarea instrumentelor legale internaționale adoptate ca urmare a Programului de Acțiune împotriva Corupției.
În decursul anului 2019, Ministerul Justiției a inițiat demersuri în vederea alăturării la Rețeaua Europeană de Integritate și Autorități privind Avertizorii (denumită în continuare NEIWA).
Obiectivul de aderare la acest format a fost atins în anul 2020, alăturarea la acest demers reprezentând un context favorabil consolidării cooperării la nivel european între autoritățile naționale relevante în domeniul integrității.
NEIWA a fost înființată în luna mai 2019, la Haga, la inițiativa Autorității pentru Avertizori din Țările de Jos, în vederea realizării schimbului de bune practici în domeniul integrității.
Ca avantaje rezultate din calitatea de membru a MJ, precum și din participarea la activitățile și reuniunile rețelei, amintim realizarea schimbului de bune practici în domeniul integrității în general, și al avertizorilor de integritate, în special. Rețeaua a reprezentat până în prezent o bună oportunitate de învățare reciprocă cu scopul de a asigura consolidarea protecției avertizorilor.
RAI a fost înființată la Sarajevo, în februarie 2000, sub denumirea Inițiativa Anticorupție a Pactului de Stabilitate (denumită în continuare SPAI), organizație care are drept scop prevenirea corupției sub toate formele. Începând cu octombrie 2007, printr-o decizie a statelor membre, Inițiativa Anticorupție a Pactului de Stabilitate a devenit Inițiativa Regională Anticorupție, în urma transformării Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est în Consiliul pentru Cooperare Regională (RCC). RAI are drept membri 9 state din regiune, și anume: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Macedonia, Muntenegru, Republica Moldova, România și Serbia, precum și trei țări cu statut de observator: Polonia, Georgia și Slovenia.
RAI asigură o abordare multidisciplinară a luptei împotriva corupției, vizând aspecte precum: adoptarea instrumentelor legale internaționale, consolidarea statului de drept, promovarea transparenței şi integrității în domeniul afacerilor, precum și dezvoltarea unei societăți civile active. Totodată, conferă tuturor partenerilor săi un cadru general pentru coordonarea, optimizarea eforturilor și dialogul permanent cu comunitatea donatorilor.
Implicarea MJ în RAI se realizează prin participarea activă la reuniunile periodice ale Comitetului de Conducere, găzduirea și organizarea unora dintre edițiile Școlii de vară pentru tinerii magistrați, participarea la evenimentele RAI pentru a disemina bunele practici anticorupție dezvoltate în România.
2. Contextul național
Politicile preventive promovate prin strategie acoperă o mare varietate de aspecte, având drept scop formarea unei culturi a integrității, strategia fiind corelată cu toate instrumentele internaționale anticorupție la care România este parte (MCV, GRECO, UNCAC, RAI).
În acest sens, SNA reunește măsurile de transparență instituțională și de prevenire a corupției, reglementate de diverse acte normative referitoare la: codul etic/ deontologic/ de conduită, consilierul de etică, declararea averilor, declararea cadourilor, conflictele de interese, incompatibilitățile, transparența în procesul decizional, accesul la informații de interes public, protecția avertizorului în interes public, interdicțiile post-angajare în cadrul instituțiilor publice (pantouflage), funcțiile sensibile, gestionarea riscurilor de integritate și evaluarea ex-post a incidentelor de integritate.
2.1. Măsurile de transparență instituțională și de prevenire a corupției
I. Cod etic / deontologic / de conduită
Valorile etice și principiile general acceptate privind conduita sunt încorporate în coduri de conduită. În general, codul de conduită reprezintă un set de reguli adoptat în mod voluntar de grupul căruia i se adresează și nu este obligatoriu ca acesta să prevadă sancțiuni specifice pentru încălcarea regulilor prevăzute.
Codurile de conduită pot viza grupuri sau instituții foarte diverse, de la categorii profesionale până la companii sau instituții publice.
II. Consilierul de etică
În scopul respectării și monitorizării implementării principiilor și normelor de conduită de către funcționarii publici, conducătorii autorităților și instituțiilor publice desemnează un consilier de etică, funcționar public, de regulă din cadrul compartimentului de resurse umane [art. 451 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare]. Consilierul de etică exercită un rol activ în domeniul prevenirii încălcării normelor de conduită în conformitate cu prevederile art. 452 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, autoritățile și instituțiile publice au obligația de a coordona, controla și monitoriza respectarea normelor de conduită de către personalul contractual, din aparatul propriu sau din instituțiile aflate în subordine, coordonare sau sub autoritate, cu respectarea prevederilor în domeniul legislației muncii și a legislației specifice aplicabile – art. 558 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
III. Declararea cadourilor
Declararea cadourilor reprezintă o obligație legală reglementată de prevederile Legii nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acțiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a funcției, precum și de dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1126/2004 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acțiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a funcției.
IV. Declararea averilor și a intereselor
Declararea averilor și a intereselor este reglementată, în principal, de prevederile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, și de dispozițiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.
V. Conflictele de interese
Legislația națională, respectiv Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, definește conflictul de interese ca fiind situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.
Conflictul de interese de natură penală este definit de art. 301 din Codul penal, sub denumirea de folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane, ca fiind fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv,
Existența unui conflict de interese de natură administrativă nu presupune existența automată a unei fapte de corupție. Apariția unui conflict între interesele personale ale unui funcționar public și îndatoririle lui legale, fără ca acesta să fie rezolvat sau sancționat, poate avea ca rezultat corupția; un conflict de interese se poate concretiza, așadar, în cele din urmă, într-o infracțiune de corupție sau de serviciu. Soluționarea conflictelor de interese vizează, în consecință, adoptarea deciziilor în cadrul administrației publice exclusiv în baza interesului public.
VI. Incompatibilități
Problematica incompatibilităților este reglementată de Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum şi pentru modificarea și completarea altor acte normative și Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a evita confundarea conflictelor de interese cu incompatibilitățile este necesar să avem în vedere faptul că dacă, pentru existența unui conflict de interese persoanele publice trebuie să ia o decizie care să influențeze un interes personal, pentru a se afla într-o situație de incompatibilitate un oficial public nu trebuie să ia nicio decizie, fiind suficient faptul că exercită concomitent două sau mai multe funcții al căror cumul este interzis de lege.
VII. Interdicții după încheierea angajării în cadrul instituțiilor publice (pantouflage)
Legislația privind interdicțiile post-angajare vizează prevederi care sunt cuprinse în acte normative diverse, neexistând o reglementare unitară în acest sens:
VIII. Transparență în procesul decizional
Transparența organizațională și decizională în cadrul unei organizații constituie instrumente optime în descurajarea și combaterea abuzurilor și a faptelor de corupție. Legea nr. 52/2003 stabilește regulile procedurale minime aplicabile în vederea transparenței decizionale în cadrul autorităților administrației publice centrale și locale, care pot fi dezvoltate conform specificului autorității prin elaborarea unei proceduri privind transparența decizională.
IX. Accesul la informații de interes public
Conform art. 31 alin. (1) din Constituția României, dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit, iar potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Accesul liber și neîngrădit la informația de interes public constituie, astfel cum stipulează și art. 1 din Legea nr. 544/2001, unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.
Așadar, accesul la informațiile de interes public reprezintă un drept al persoanelor, căruia îi corespunde obligația corelativă a autorităților și instituțiilor publice de a asigura exercitarea lui corespunzătoare. Astfel, orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice informațiile de interes public, în condițiile reglementate de Legea nr. 544/2001, iar autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
X. Protecția avertizorului în interes public
În prezent, protecția avertizorului în interes public este reglementată în legislația națională a României de Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii. Aceasta a apărut ca urmare a unei nevoi de instrumente legale pentru autoreglarea sistemului de integritate în cadrul administrației publice.
Anul 2020 a adus o nouă provocare legislativă, respectiv adoptarea Directivei (UE) 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii, precum și obligația corelativă a Statelor membre UE (SM) de a o transpune în dreptul intern.
În acest context, cadrul legislativ național va fi armonizat conform standardelor europene.
XI. Funcțiile sensibile
În conformitate cu definiția prevăzută de Ordinului Secretariatului General al Guvernului (denumit în continuare OSGG) nr. 600/2018, funcție sensibilă este considerată acea funcție care prezintă un risc semnificativ de afectare a obiectivelor entității prin utilizarea necorespunzătoare a resurselor umane, materiale, financiare și informaționale sau de corupție sau fraudă.
Potrivit pct. 2.2.6 din Standardul 2 - Atribuții, funcții, sarcini din OSGG nr. 600/2018, conducătorul entității publice dispune identificarea funcțiilor sensibile pe baza unor factori de risc, centralizarea acestora la nivelul entității publice și stabilirea unei politici adecvate de gestionare a acestora prin elaborarea unor măsuri, astfel încât efectele negative asupra activităților desfășurate în cadrul entității publice să fie minime.
În ceea ce privește cadrul normativ, Noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, reglementează, în Titlul V al Părții speciale, „Infracțiunile de corupție şi de serviciu”, acesta fiind structurat în două capitole: Capitolul I – „Infracțiuni de corupție” (art. 289‐294) şi Capitolul II – „Infracțiuni de serviciu” (art. 295‐309).
În contextul referirii la legislația națională ce reglementează infracțiunile de corupție amintim și Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
XII. Riscuri și vulnerabilități la corupție în administrația publică
Un element strategic al activității de prevenire a corupției și de asigurare a unui nivel ridicat de integritate îl constituie managementul riscurilor. Managementul riscurilor de corupție în cadrul administrației publice centrale/locale presupune identificarea, analizarea, evaluarea și monitorizarea riscurilor de corupție, precum și stabilirea și implementarea măsurilor de prevenire și control al acestora.
Hotărârea Guvernului nr. 599/2018 reglementează Metodologia standard de evaluare a riscurilor de corupție în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale, împreună cu indicatorii de estimare a probabilității de materializare a riscurilor de corupție, cu indicatorii de estimare a impactului în situația materializării riscurilor de corupție și formatul registrului riscurilor de corupție. Totodată, acest act normativ aprobă Metodologia de evaluare a incidentelor de integritate în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale, împreună cu formatul raportului anual de evaluare a incidentelor de integritate.
2.2. Concluziile studiului criminologic și a cercetării sociologice referitoare la fenomenul corupției
Având în vedere necesitatea creionării unui nou document strategic în domeniul anticorupției, Ministerul Justiției a derulat, în parteneriat cu Direcția Generală Anticorupție, un efort științific dual (studiu criminologic și cercetare sociologică) de colectare, analizare și interpretare a datelor referitoare la fenomenul corupției.
Astfel, studiul criminologic a avut ca obiectiv cercetarea fenomenului prin prisma experienței directe a persoanelor condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, aflate în executarea unei pedepse privative de libertate în penitenciar sau în regim de probațiune.
Cercetarea sociologică a vizat percepția angajaților din administrația publică centrală cu privire la cauzele și factorii aferenți faptelor de corupție.
Finalizat în luna decembrie 2020, efortul științific a implicat utilizarea metodelor de cercetare cantitativă (colectarea de chestionare) și calitativă (derularea de interviuri), iar concluziile au fost comparate cu cele ale studiului „Opinia persoanelor condamnate privind cauzele și consecințele corupției – Studiu privind corupția în România” derulat de MJ în parteneriat cu Facultatea de Drept – Universitatea din București și Facultatea de Drept din cadrul Universității VU Amsterdam în perioada 2014-2015.
Privitor la cadrul normativ și contextul organizațional public-privat, din ancheta criminologică a rezultat că există o toleranță ridicată la corupție, justificată prin faptul că în cadrul normativ sunt sancționate acțiuni cu o lungă istorie de acceptare și normalizare în cadrul societății. Darea și luarea de mită, traficul de influență sunt infracțiuni circumscrise unor practici sociale precum darul, reciprocitatea, sprijinul și schimbul informațional în cadrul familiei, rețelelor sociale, comunităților. Rezultatele cercetării sociologice confirmă percepția în rândul funcționarilor administrației centrale conform căreia principalele mecanisme prin care sunt proliferate faptele de corupție în România sunt aspecte ce țin de obișnuința de a oferi ceva pentru rezolvarea rapidă a solicitărilor.
Referitor la valorile și normele personale, persoanele condamnate pentru infracțiuni de corupție pun foarte mare preț pe valori dezirabile din punct de vedere social, respectiv familia, credința, munca, independența socială. De asemenea, orientările aspiraționale ale acestora sunt tot din sfera apartenenței sociale.
În ceea ce privește motivațiile, persoanele condamnate s-au implicat în fapte de corupție pentru beneficiile percepute. Aceste beneficii nu se reduc însă la cele materiale (bani sau alte foloase directe), ele acoperind un spectru larg de avantaje și gratificații, inclusiv sociale și simbolice. Cercetarea a relevat două tipuri de motivații (uneori suprapuse/combinate): primul tip motivațional are la bază beneficii materiale, apărând mai vizibil în cazurile de mică corupție examinate, și în special la infracțiunile de dare de mită. Al doilea tip este cel al motivației social-simbolice, mai vizibil în cazurile de mare corupție și corespunzător altor infracțiuni, cu precădere traficul de influență. Un alt aspect important: definițiile faptelor și motivațiilor pentru faptele de corupție comise sunt de multe ori diferite pentru aceleași persoane în funcție de momentul la care se face referire, în perioada ante-condamnare și în perioada post-condamnare.
Referitor la modul în care persoanele condamnate pentru corupție au perceput oportunitățile și au ajuns să ia deciziile de implicare în faptele incriminate, s-au desprins două tipuri principale:
Elemente de continuitate între cele două studii criminologice (2015 și 2020) sunt date și de aspectele privitoare la oportunitățile de corupție. Ambele studii arată că desfășurarea faptelor incriminate au avut o legătură strânsă cu mediul organizațional, locul de muncă sau viața profesională. Practic, mediul organizațional, atât în sectorul public cât și în sectorul privat, este cel care poate să încurajeze și să faciliteze faptele de corupție, așa cum poate să și educe și să sancționeze orice deviere de la regulile de integritate.
De asemenea, cercetarea științifică aduce sugestii importante pentru îmbunătățirea activităților de prevenire a faptelor de corupție.
Referitor la principalele motive care ar împiedica implicarea în fapte de corupție, s-au evidențiat următorii factori de prevenire: valorile morale și educația (68%), riscul de compromitere a carierei profesionale, pierderea locului de muncă (25%) și teama de a fi condamnat penal ori de a intra la închisoare (4%).
Studiul a evidențiat totodată o serie de măsuri care ar putea să ducă la creșterea eficienței prevenirii faptelor de corupție, printre care se numără o legislație mai clară (78% dintre respondenți), încurajarea mediului de afaceri și a societății civile în raportarea faptelor de corupție (65% dintre respondenți), educația civică (76% dintre respondenți), dezvoltarea digitalizării serviciilor publice (63% dintre respondenți) și organizarea sesiunilor de instruire în domeniul integrității la locul de muncă (53% dintre respondenți).
Studiul conține totodată o serie de recomandări pentru amplificarea eficienței măsurilor anticorupție adoptate la nivel statal prin documentele strategice în materie, grupate pe paliere de intervenție: educație, informarea /sensibilizarea publicului, cultura organizațională, respectiv legislație și instituții abilitate.
3. Definirea problemei: sectoare prioritare
SISTEMUL PUBLIC DE SĂNĂTATE
Sănătatea a reprezentat unul din sectoarele prioritare în cadrul Strategiei Naționale Anticorupție 2016-2020, cu obiectiv dedicat și măsuri proprii.
Pentru a pune în aplicare măsurile dedicate sectorului sănătății a fost necesar un efort substanțial și o abordare integrată, luând în considerare atât specificul și varietatea activităților, cât și dimensiunea acestora.
În ceea ce privește stadiul implementării SNA în sectorul sănătății, rapoartele de monitorizare ne arată că în timp ce unele măsuri au fost implementate încă din anul 2016, continuând și în prezent, altele au rămas într-un stadiu incipient de implementare. În acest sens, continuă funcționarea mecanismului de feedback al pacienților.
Acesta este implementat din luna decembrie 2016 până ȋn prezent, fiind prelucrate 253.237 de chestionare SMS şi 915.626 chestionare web.
În ceea ce privește, transparentizarea utilizării resurselor publice, Ministerul Sănătății (denumit în continuare MS), prin acțiunile întreprinse în ultimii ani, a acordat atenție activităților Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă (denumit în continuare Open Government Partnership) și Planului de Acțiune Național aferent acestuia. În prezent, MS are publicate pe platforma unică la nivel național, data.gov.ro, un număr de 67 de seturi de date colectate atât de la nivelul instituției cât si de la nivelul unităților aflate în coordonarea sau subordinea sa. MS a înregistrat evoluții în acest sens, numărul de seturi de date publicate fiind în creștere de la un an la altul.
În ceea ce privește instituirea unui mecanism de trasabilitate a medicamentelor de pe piața românească, MS a creat un mecanism de monitorizare în timp real a stocurilor de medicamente la nivel național. În acest sens au fost introduse obligații de raportare zilnică online pentru unitățile de distribuție angro a medicamentelor, importatorii și fabricanții autorizați, precum și pentru farmaciile cu circuit închis și deschis. Această măsură oferă posibilitatea verificării trasabilității medicamentelor pe tot lanțul de distribuție, de la fabricație până la nivel de farmacie comunitară. Este asigurat accesul public la informațiile cu privire la situația stocurilor pentru fiecare medicament, pe pagina de internet a Ministerului Sănătății (https://ser.ms.ro/access/user).
La nivelul MS a fost consolidată structura de control și integritate prin înființarea Serviciului de Integritate în cadrul Direcției Control și Integritate, structură cu 7 posturi, prin reorganizarea Compartimentului de Integritate, structură cu 3 posturi.
Există şi măsuri cu privire la care nu au fost înregistrate progrese sau care se află într-un stadiu incipient de implementare, respectiv evaluarea performanței sistemului de achiziții centralizate al MS, precum şi dezvoltarea unui nou mecanism de susținere financiară a educației medicale continue, care să elimine sponsorizările industriei farmaceutice şi de echipamente medicale către personalul medical.
Având în vedere importanța acestui sector, la nivelul MS şi a 4 structuri subordonate acestuia au fost derulate misiuni tematice de evaluare. Concluziile misiunilor tematice de evaluare au arătat necesitatea consolidării aplicării practice a prevederilor legislative referitoare la cele trei teme supuse evaluării: declararea cadourilor, protecția avertizorilor în interes public și a funcțiilor sensibile.
După cum rezultă din cele menționate anterior, concluziile ST SNA arată că implementarea măsurilor aferente sectorului sănătății a făcut progrese inegale.
În ceea ce privește instituirea unui mecanism de trasabilitate a medicamentelor de pe piața românească, Ministerul Sănătății, prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1473/2018, a creat Sistemul național de verificare a medicamentelor – sistem de repertorii conectat la Organizația Europeană pentru Verificarea Medicamentelor (denumită în continuare EMVS), în acord cu prevederile art. 31 și 32 din Regulamentul delegat (UE) 2016/161 al Comisiei din 2 octombrie 2015 de completare a Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European şi al Consiliului pentru stabilirea de norme detaliate pentru elementele de siguranță care apar pe ambalajul medicamentelor de uz uman, implementat și gestionat de către Organizația de Serializare a Medicamentelor din România (în continuare OSMR) – persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, înființată în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, responsabilă de crearea și gestionarea repertoriului național, denumit Sistem național de verificare a medicamentelor (denumit în continuare SNVM).
SISTEMUL NAȚIONAL DE EDUCAȚIE
Asemănător sectorului sănătății, SNA 2016-2020 a reprezentat primul ciclu strategic care a inclus educația printre sectoarele prioritare, cu obiectiv dedicat și măsuri proprii. Luând în considerare varietatea activităților, precum și dimensiunea sectorului, pentru implementarea măsurilor, a fost necesar un efort substanțial și o abordare integrată.
În acest context, un efort integrat este reprezentat de încheierea Protocolului de colaborare privind educația juridică în școli încheiat între Ministerul Justiției, Ministerul Educației (denumit în continuare ME), Consiliul Superior al Magistraturii și Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza căruia voluntarii judecători, procurori, avocați, notari, executori judecătorești, consilieri juridici și mediatori cu studii juridice au fost prezenți în școli pentru prezentarea temelor de educație juridică de interes atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice și au fost organizate vizite de studiu la sediile instituțiilor părți ale Protocolului, inclusiv sedii ale instanțelor.
În ceea ce privește creșterea gradului de informare cu privire la standardele de integritate, concluziile rapoartelor anuale de monitorizare au arătat un interes crescut în implementarea măsurilor subsumate acestui scop. În acest sens amintim măsurile referitoare la introducerea unor noțiuni elementare de drept, etică şi educație civică în programa școlară, precum şi înființarea de programe de pregătire universitară și postuniversitară pe teme de etică și integritate, care au înregistrat progrese în implementare.
Referitor la măsura privind adoptarea unui cod de etică pentru învățământul preuniversitar care să stipuleze interdicții clare, vizând practici de tipul meditațiilor acordate de către profesori elevilor de la propriile clase, aceasta a fost implementată prin adoptarea Codului-cadru de etică al personalului didactic din învățământul preuniversitar, care conține o serie de interdicții și obligații ale cadrelor didactice în relațiile cu beneficiarii direcți ai educației. Inspectoratele școlare județene au procedat la elaborarea propriilor coduri de conduită, iar la nivelul universităților este aplicabil Codul de etică și deontologie profesională universitară.
Măsuri relevante din perspectiva desfășurării în condiții de transparență și integritate a examenelor naționale și de bacalaureat, care au fost implementate, sunt reprezentate de monitorizarea video și audio a concursurilor și examenelor naționale organizate în sistemul educațional, precum și constituirea centrelor de evaluare a lucrărilor de bacalaureat și evaluarea națională de la clasa a opta în județe limitrofe celor în care s-a desfășurat examenul și desemnarea aleatorie a județelor pentru care se realizează evaluarea, ulterior finalizării fiecărei probe. Totodată, măsurile de monitorizare video și audio se aplică și pentru Examenul de definitivare în învățământ și pentru Concursul național de titularizare.
Referitor la măsura privind introducerea unui sistem sancționator disuasiv anti-plagiat, precum și dezvoltarea unui mecanism de avertizare și detectare timpurie a comportamentelor neconforme, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (în continuare CNATDCU) a întreprins numeroase acțiuni de verificare de-a lungul timpului. În acest sens a fost aprobată o listă a programelor recunoscute de CNATDCU și utilizate la nivelul instituțiilor de învățământ superior organizatoare de studii universitare de doctorat, în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările științifice (softuri anti-plagiat).
În ceea ce privește implementarea măsurii privind publicarea standardizată a informațiilor privind veniturile, cheltuielile, achizițiile publice, sponsorizările, precum și activitatea academică de la nivelul unităților sistemului de învățământ de stat/ instituțiilor de învățământ superior, aceasta a înregistrat progrese inegale la nivelul structurilor de învățământ din perspectiva respectării standardului privind publicarea informațiilor de interes public (Anexa 4 la SNA 2016-2020).
Având în vedere importanța acestui sector, la nivelul ME (și a 4 structuri subordonate/aflate sub autoritatea/în coordonarea acestuia) a fost desfășurată o misiune tematică de evaluare, ale cărei concluzii au arătat că implementarea legislației de prevenire a corupției în sistemul educațional este inegală, fiind necesară creșterea implicării ME în calitate de coordonator al unităților din sistemul educațional din România în ceea ce privește implementarea SNA.
Concluziile ST SNA arată că implementarea măsurilor aferente sectorului educației a înregistrat progrese la nivelul tuturor măsurilor subsumate, însă inegale din perspectiva implicării unităților din sistemul educațional din România. Din acest considerent, finalul acestui ciclu strategic conturează existența nevoii de consolidare a capacității de gestionare a implementării măsurilor dedicate educației. În același sens amintim faptul că una dintre recomandările adresate ME, urmare desfășurării misiunii de evaluare tematică, a fost luarea în considerare a posibilității de elaborare a unei Strategii împotriva corupției dedicate sistemului național de educație.
MEDIUL DE AFACERI DIN ROMÂNIA
În mod similar strategiei anticorupție anterioare, SNA 2016-2020 a menținut mediul de afaceri ca fiind un sector expus riscurilor de corupție, obiectivul specific 3.7. incluzând acțiuni având drept scop promovarea unor integrității organizaționale și a conformității în cadrul întreprinderilor publice și companiilor private din România.
La modul general și având în vedere conținutul obiectivului specific menționat anterior, se poate constata că au fost înregistrate evoluții în promovarea integrității în mediul de afaceri, mai ales în cadrul întreprinderilor publice. Cu toate acestea, mediul de afaceri din România nu a adoptat principii și standarde internaționale de integritate organizațională la scară largă, inițiativele din acest domeniu având mai mult caracter singular sau sectorial. În general, se poate constata că integritatea nu reprezintă un principiu de bază avut în vedere de managementul companiilor.
Având în vedere măsura care vizează colaborarea cu OCDE din acest obiectiv, MJ a inițiat mai multe demersuri pentru a promova argumentele de aderare a României la OCDE. MJ s-a implicat activ în mai multe proiecte derulate de OCDE cu alte instituții publice din România. Astfel, numărul formatelor de lucru în cadrul cărora MJ se implică activ s-a extins, fiind derulate activități cu următoarele formate de lucru: SPIO, ACN, ACTT și WGB.
Urmare unor eforturi continue din partea MJ, implementarea proiectului de asistență tehnică privind conformitatea legislației române cu prevederile Convenției anti-mită a OCDE a fost demarată în anul 2020. Această activitate reprezintă o etapă a foii de parcurs ce trebuie să fie implementată de autoritățile române pentru a deveni membru în cadrul WGB. Proiectul este în implementare, fiind transmise documente detaliate privind legislația penală şi procesual penală română și practica instanțelor judecătorești în materie. Totodată, MJ a facilitat organizarea unei serii de interviuri între experții evaluatori ai OCDE și sectorul public, practicieni, mediul de afaceri, societatea civilă și mediul academic.
Comparativ cu anul 2016, apreciem că planurile de integritate elaborate de întreprinderile publice surprind mai corect contextul organizațional și au în vedere implementarea mai multor standarde relevante tipului de activități desfășurate. Tot în acest context, MJ a constatat că întreprinderile publice nu se mai limitează în a prelua modul de lucru din sectorul public și au început să preia exemple de bune practici din mediul de afaceri privat. Astfel, s-au putut observa situații în care a avut loc externalizarea unor servicii (de exemplu – mecanismul de soluționare a sesizărilor transmise de avertizorii de integritate) sau obținerea unor certificări internaționale (Standardul Anticorupție ISO 37001).
MJ a fost implicat în mai multe activități care promovează dialogul și cooperarea între sectorul public și mediul de afaceri, după cum urmează:
Platforma de cooperare întrunește reprezentanți ai mediului de afaceri privat, întreprinderi publice și o parte dintre autoritățile care au în subordine companii de stat. Discuțiile au permis transmiterea unor informații relevante între sectorul public și mediul de afaceri privat.
În concluzie, implementarea acestui obiectiv specific a înregistrat progrese, atât datorită eforturilor MJ, dar și existenței unui interes manifestat de mediul de afaceri privat și anumite întreprinderi publice de a promova un mod integru de a derula afaceri. Actuala strategie explorează modul în care pot fi promovate inițiative de integritate în mediul de afaceri, care să fie asumate la o scară cât mai extinsă de sectorul privat.
DOMENIUL ACHIZIȚIILOR PUBLICE
În ceea ce privește domeniul achizițiilor publice, constatăm că majoritatea măsurilor prevăzute de obiectivul specific 3.6. din SNA 2016-2020 au fost implementate de către instituțiile responsabile. Cu toate acestea, domeniul achizițiilor publice rămâne expus riscurilor de corupție din prisma accesului la resurse financiare. Totodată, pandemia COVID-19 a expus vulnerabilitățile din sistem, mai ales din perspectiva achizițiilor de aparatură medicală, medicamente și echipamente de protecție.
Un rol important în promovarea agendei anticorupție în acest domeniu este deținut de Agenția Națională pentru Achizițiile Publice (denumită în continuare ANAP), instituție care s-a implicat activ implementarea măsurilor prevăzute de SNA 2016-2020 în acest domeniu.
Din perspectiva transparenței în achiziții publice, ANAP şi Agenția pentru Agenda Digitală a României (în continuare AADR) asigură publicarea de informații privind societățile condamnate definitiv, precum și cu cele care nu au executat în mod corespunzător contractele atribuite în cadrul procedurilor de achiziții publice.
Implicarea sectorului privat în promovarea integrității în achiziții publice s-a realizat în cadrul Proiectului “Pactele de Integritate – Mecanisme de control civil pentru salvgardarea fondurilor europene”, finanțat de Comisia Europeană.
Proiectul pilot este implementat de Transparency International Romania și Institutul pentru Politici Publice, care testează Pactele de Integritate în cadrul a două proiecte:
Din punct de vedere al sprijinului metodologic, prin intermediul proiectului SIPOCA 45, în cadrul căruia ANAP are calitate de beneficiar, a fost dezvoltat Ghidul online al achizițiilor publice (www.achizitiipublice.gov.ro), care oferă suport operațional tuturor actorilor implicați în sistemul național al achizițiilor publice. Ghidul oferă informații care acoperă toate procesele unei proceduri de achiziție publică, realizată de către orice autoritate contractantă, pe întreg parcursul de derulare a tuturor activităților, mai precis de la momentul identificării unei nevoi până la analiza gradului de realizare a indicatorilor de performanță asociați achizițiilor și oferirea datelor şi informațiilor cu privire la rezultatele obținute și identificarea măsurilor de îmbunătățire a proceselor de achiziții publice.
ANAP a întreprins diverse acțiuni în vederea adoptării unor norme și proceduri necesare eficientizării controlului ex-ante, finalizându-se cu o metodologie, șase note interne și patru acte normative.
În ceea ce privește rezultatele privind măsura derulării unor cursuri de formare profesională în materia achizițiilor publice, este de menționat acțiunea dezvoltată de ANAP în parteneriat cu MJ, INM și ANFP. Institutul Național al Magistraturii și Agenția Națională a Funcționarilor Publici au derulat programe de formare profesională în domeniul achizițiilor publice.
ANAP și MJ, în calitate de instituții responsabile, au depus eforturi pentru dezvoltarea unui mecanism de recompensare pentru ofertanții care s-au dovedit a fi integri în derularea afacerilor lor. Având în vedere dificultățile întâmpinate în ceea ce privește implementarea acestei măsuri cu respectarea cadrului unional, a fost consultată și Comisia Europeană DG GROWTH: Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri, care nu a putut oferi un sprijin având în vedere caracterul general al măsurii.
O altă măsură care nu a fost implementată în acest ciclu strategic a fost realizarea analizei practicii judiciare în materie de achiziții publice. Această măsură va fi avută în vedere pentru a fi preluată în viitoarea SNA.
MJ a continuat să acorde importanță integrității în domeniul achizițiilor publice, inclusiv din perspectiva temelor de evaluare aferente misiunilor de evaluare tematică aferente SNA 2016-2020, care au vizat, printre altele, mecanismul de prevenire a conflictului de interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică (Sistemul PREVENT, gestionat de Agenția Națională de Integritate). Sub aspectul conformării la dispozițiile Legii nr. 184/2016 privind instituirea unui mecanism de prevenire a conflictului de interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică, analiza a relevat faptul că personalul autorităților contractante implicat în procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică completează și/sau actualizează și transmit Agenției Naționale de Integritate formularul de integritate în mod corespunzător, respectiv conducătorii autorităților contractante și persoanele desemnate cu completarea și actualizarea formularelor de integritate dispun toate măsurile necesare pentru eliminarea unui prezumtiv conflict de interese, atunci când în procedurile în cauză sunt emise avertismente de integritate.
În concluzie, deși au fost înregistrate evoluții importante în domeniu, achizițiile publice rămân un sector prioritar de intervenție strategică pentru actualul document programatic.
FINANȚAREA PARTIDELOR POLITICE ŞI A CAMPANIILOR ELECTORALE
Un alt sector prioritar al SNA 2016-2020 a vizat finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, sector care a făcut şi obiectul de analiză al rundei a treia de evaluare a Grupului de State împotriva Corupţiei. GRECO a încheiat procedura de conformitate cu privire la acest sector prin adoptarea în anul 2017 a Addendumului la cel de-al doilea Raport de Conformitate privind România, rămânând parţial implementate doar două recomandări din cele treisprezece formulate de organismul anticorupţie.
O parte din recomandările formulate de GRECO au fost preluate şi de SNA 2016 – 2020, dintre măsurile formulate în documentul strategic rămânând parţial implementate cele două recomandări menţionate şi anterior şi care vizează creşterea sancţiunilor aplicabile în conformitate cu Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, astfel încât să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare, precum şi introducerea obligației legale ca toate donațiile ce depășesc un anumit plafon să fie făcute prin sistemul bancar.
Măsura referitoare la organizarea periodică de către AEP a unor sesiuni de formare pentru reprezentanții partidelor politice a fost implementată prin dialogul permanent dintre Autoritate și reprezentanții formațiunilor politice și mandatarii financiari ai acestora.
În perioada de referință, reprezentanții AEP au asistat părțile interesate fie la cererea acestora, fie cu ocazia unor sesiuni de informare sau a unor dezbateri publice.
Astfel, în anii 2016, 2018 şi 2019 au fost organizate 14 sesiuni de informare şi instruire, care au reunit un număr de 232 de participanţi.
În anul 2017, având în vedere contactul permanent dintre personalul AEP cu atribuții în domeniu și mandatarii financiari ai competitorilor electorali, precum și faptul că aceștia, în cele mai multe cazuri, au desemnat aceiași mandatari financiari ca în anul 2016, nu s-a impus organizarea de noi evenimente și sesiuni de formare, Autoritatea Electorală Permanentă informând și asistând părțile interesate la cerere.
Pentru alegerile din anul 2017 ale reprezentanților României în Parlamentul European și a Președintelui României în anul 2019 au fost elaborate și diseminate competitorilor electorali Ghiduri referitoare la finanțarea campaniilor electorale.
În anul 2020, în contextul pregătirii și desfășurării alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale și a alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, au fost organizate o conferință de presă și cinci sesiuni de instruire a mandatarilor financiari și a reprezentanților acestora sau ai formațiunilor politice.
Măsura referitoare la asigurarea publicității surselor de finanţare a activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, precum şi a cheltuielilor aferente, a fost realizată prin publicarea pe site-ul Autorității Electorale Permanente a raportărilor înaintate de partidele politice (33 de raportări în anul 2016, 43 în anul 2017 și 31 în anul 2018 pe site-ul www.roaep.ro, 44 în anul 2019 și 68 în anul 2020 pe site-ul www.finantarepartide.ro).
Referitor la măsura privind dezvoltarea şi utilizarea programelor informatice pentru eliminarea votului multiplu şi a votului exprimat fără drept, aceasta a fost implementată implementată prin cooperarea cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (în continuare STS) în vederea dezvoltării Sistemului informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal (în continuare SIMPV), pus în practică pentru prima dată la alegerile din anul 2016, precum şi a altor aplicaţii informatice folosite la procesul electoral. SIMPV a fost ulterior operaționalizat pentru toate tipurile de alegeri și referendumuri.
Măsura privind activitatea și statutul juridic al experților electorali și al operatorilor de calculator, menţionăm că prevederile cadrului legislativ în vigoare reglementează condiţiile de admitere a persoanelor în Corpul experţilor electorali sau în evidențele operatorilor de calculator fiind asigurate profesionalismul, imparţialitatea şi integritatea experților electorali și a operatorilor de calculator. Autoritatea Electorală Permanentă monitorizează în mod permanent îndeplinirea acestor condiţii, precum şi situaţiile în care oficialii electorali au fost sancţionaţi contravenţional sau penal în legătură cu un proces electoral.
În anii 2019 au fost organizate patru sesiuni de instruire a președinților birourilor electorale ale secțiilor de votare din străinătate sau pentru votul prin corespondență și a locțiitorilor acestora, un seminar de instruire a persoanelor desemnate în cadrul birourilor electorale ale secțiilor de votare din străinătate la alegerile pentru Președintele României, precum și o instruire cu 120 de persoane din cadrul MAE în vederea participării la organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României.
În anul 2020 au fost organizate 120 de sesiuni de instruire totalizând un număr de 1.602 participanți. Sesiunile au fost organizate de Serviciul de Telecomunicații Speciale, cu sprijinul Autorității Electorale Permanente și al Ministerului Afacerilor Externe. Dintre acestea persoane, 1.259 au fost desemnate, prin decizie a Autorității Electorale Permanente, ca membri-operatori în cadrul birourilor electorale ale secțiilor de votare din străinătate.
În perioada 2016-2020, AEP a publicat numeroase materiale şi ghiduri informative în ceea ce priveşte domeniul acesteia de activitate.
Cu scopul implementării măsurii referitoare la publicarea în format deschis a datelor legate de finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, la adresa www.finantarepartide.ro au fost publicate rapoarte detaliate.
Sectorul dedicat creșterii integrității în finanțarea partidelor politice şi a campaniilor electorale reprezintă unul dintre sectoarele prioritare în care au fost înregistrare progrese considerabile la nivelul tuturor măsurilor dedicate.
ACTIVITATEA MEMBRILOR PARLAMENTULUI
SNA 2016 – 2020 a identificat printre sectoarele vulnerabile și activitatea membrilor Parlamentului, reglementând un set de măsuri pentru creșterea integrității, reducerea vulnerabilităților și a riscurilor de corupție. Menționăm că, spre deosebire de exercițiul strategic anterior, Parlamentul nu a adoptat o declarație de aderare la valorile fundamentale, principiile, obiectivele și mecanismul de monitorizare al documentului strategic.
Din cele opt măsuri reglementate de SNA pentru acest sector vulnerabil, o parte din ele fiind preluate din rapoartele organismului anticorupție al Consiliului Europei (GRECO), Parlamentul a implementat parțial doar două măsuri, prin adoptarea Hotărârii nr. 77/2017 privind Codul de conduită al deputaților și senatorilor, precum și prin modificarea Regulamentului Camerei Deputaților, care conține în prezent criterii și proceduri pentru înlăturarea imunității parlamentare a membrilor Parlamentului, inclusiv a celor care sunt și membri ai Guvernului.
DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Protecția mediului în România reprezintă un domeniu care a evoluat, în special prin prisma aderării României la organizațiile internaționale și în special la Uniunea Europeană. Cultura populară și cultura juridică privind protecția mediului, la rândul lor, s-au dezvoltat în România, tot ca urmare a deschiderii țării spre comunitatea internațională, fiind nevoie însă de mult mai multe eforturi pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor de mediu.
La nivel național, potrivit Strategiei privind dezvoltarea durabilă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 877/9 noiembrie 2018, care se axează pe cele 17 ODD-uri asumate la nivelul ONU, dezvoltarea durabilă este și o paradigmă de funcționare a unei societăți echitabile. Această abordare implică o societate pașnică în care beneficiile dezvoltării durabile promovează accesul la justiție pentru toți și crearea unor structuri legislative și instituționale eficiente, responsabile și incluzive la toate nivelurile. Dezvoltarea durabilă poate deveni o abordare funcțională doar dacă societatea va conștientiza și își va însuși această perspectivă ca pe o realitate firească.
Pentru a ilustra amploarea problematicilor de mediu prezentăm câteva exemple:
Defrișările ilegale
Conform datelor din ciclul doi al Inventarului Forestier Naţional (IFN), anual dispar din pădurile României peste 20 de milioane de metri cubi de lemn.
Situația a fost prezentată în presa internațională (ajungând să fie comparată cu dezastrul din pădurile Amazonului) şi, în cele din urmă, a ajuns pe agenda Comisiei Europene, care a transmis, la începutul lunii februarie 2020, o scrisoare premergătoare deschiderii procedurii de infringement.
În acest context, COM arată că : În cazul României, autoritățile naționale nu au fost în măsură să verifice efectiv operatorii și să aplice sancțiuni corespunzătoare. Inconsecvențele din legislația națională nu permit autorităților române să verifice cantități mari de lemn recoltat ilegal. În plus, Comisia a constatat că autoritățile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate și în Directiva privind evaluarea strategică de mediu. De asemenea, există deficiențe în ceea ce privește accesul publicului la informațiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor. Prin urmare, Comisia a decis să trimită României o scrisoare de punere în întârziere, acordându-i un termen de o lună pentru a lua măsurile necesare în vederea remedierii deficiențelor identificate de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită autorităților române un aviz motivat.
După ce a analizat în detaliu argumentele prezentate de România în urma unei scrisori de punere în întârziere trimise în februarie 2020, Comisia a ajuns la concluzia că problemele de la fața locului nu au fost soluționate. Prin urmare, Comisia a emis un aviz motivat, prin care aceasta îndeamnă insistent România să pună în aplicare în mod corespunzător legislația UE, care interzice producerea și introducerea pe piața UE a produselor obținute din bușteni recoltați în mod ilegal.
Poluarea aerului
Anual, în România aprox. 25.000 de persoane își pierd viața din cauze aflate în legătură cu poluarea.
COM a deschis procedura de infringement (cauza 2020/2001) împotriva României, solicitându-i acesteia să adopte un program național de control al poluării atmosferice, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici. În acest context, COM a solicitat României să adopte programe naționale de control a poluării atmosferice. Comisia îndeamnă insistent România (şi Grecia) să adopte programele naționale de control al poluării atmosferice, în conformitate cu Directiva (UE) 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici. Directiva prevede obligația statelor membre de a elabora, a adopta și a pune în aplicare programe naționale de control al poluării atmosferice, în vederea atingerii unor niveluri de calitate a aerului care să nu genereze efecte negative semnificative sau riscuri pentru sănătatea umană și pentru mediu. Directiva stabilește angajamente de reducere a emisiilor pentru emisiile atmosferice antropice ale statelor membre în ceea ce privește diferite substanțe (dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine. Emisiile generate de acești poluanți, precum și impactul acestora trebuie monitorizate și raportate.
Distrugerea râurilor
În 2015, COM a declanșat procedura de infringement (cauza 2015/4036) cu privire la 27 de microhidrocentrale care au fost amplasate în arii protejate și care au distrus ecosistemele de pe mai multe râuri de munte.
Închiderea depozitelor de deșeuri neconforme
În anul 2008, România a fost condamnată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru neîndeplinirea obligației legale de a închide și ecologiza 68 de depozite de deșeuri.
Multe astfel de realități contrare mediului au devenit în ultimii ani perceptibile, iar mass-media prezintă frecvent cazuri de afectare a condițiilor de mediu. Este necesar ca atât în lumina obligațiilor internaționale, dar mai ales în vederea protejării mediului și a condițiilor de viață din România, generația actuală și autoritățile competente ale statului să demonstreze voință politică și să creeze sinergii pentru a proteja mediul, inclusiv prin stabilirea şi aplicarea unor măsuri de prevenire eficiente.
Grupul de lucru pentru chestiuni generale, inclusiv evaluare (denumit în continuare GENVAL) a decis la 14 decembrie 2016 ca cea de a opta rundă de evaluări reciproce să fie dedicată punerii concrete în aplicare și funcționării politicilor europene de prevenire și de combatere a infracțiunilor împotriva mediului. S-a convenit ca evaluarea să se concentreze asupra infracțiunilor considerate de statele membre ca necesitând o atenție deosebită. În acest scop, cea de a opta rundă de evaluări abordează două domenii specifice: traficul ilegal de deșeuri și generarea sau manipularea ilegale de materiale periculoase.
România a fost cel de-al 22–lea stat evaluat. Raportul a fost întocmit de echipa de experți cu ajutorul Secretariatului General al Consiliului, pe baza constatărilor rezultate în urma vizitei de evaluare care a avut loc în România în perioada 13-16 noiembrie 2018, și pe baza răspunsurilor detaliate ale României la chestionarul de evaluare, împreună cu răspunsurile detaliate la o serie de întrebări suplimentare.
Raportul elaborat urmare evaluării conţine şi o serie de recomandări cu privire la aspectele care trebuie îmbunătățite. În acest sens, Strategia este corelată cu o serie de instrumente de evaluare internaționale la care România este parte, inclusiv GENVAL.
În relațiile sociale aferente domeniului protecției mediului înconjurător, corupția joacă un rol major, ea afectează politicile de mediu și modul în care sunt gestionate resursele naturale. Un material informativ publicat de ONU cu ocazia zilei internaționale anticorupție vorbește despre implicarea corupției în problemele de mediu. De la deturnarea de fonduri din programele de mediu şi eliberarea ilegală de autorizații pentru exploatarea resurselor naturale, până la complicitatea funcţionarilor publici care facilitează macro-criminalitatea de mediu, faptele de corupție apar la fiecare nivel, permițând acțiuni care degradează mediul înconjurător și împiedică accesul oamenilor la resurse vitale.
Manifestarea interesului la nivel internațional cu privire la efectele fenomenului corupției asupra mediului înconjurător nu reprezintă un element de noutate. În acest context, spre exemplu, Banca Mondială analizează problema defrișărilor ilegale la nivel mondial, în cadrul unui studiu publicat în 2012.
Analiza aspectelor sus menționate a condus la alegerea strategică de a suplimenta sectoarele prioritare ale vechiului instrument strategic cu sectorul protecției mediului înconjurător.
Această secțiune reflectă, totodată, cele mai recente recomandări adresate României la nivel internaţional.
PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL
Încadrarea în Strategia Națională Anticorupție a unui obiectiv specific cu privire la protejarea patrimoniului cultural va contribui la consolidarea capacității administrative și creșterea performanței în sectorul public cu atribuții în protejarea patrimoniului cultural prin practici integre, la o mai bună informare și participare a instituțiilor publice de cultură, a societății civile și a cetățenilor la luarea deciziilor, la o mai bună protejare a obiectivelor de patrimoniu cultural.
Activitățile de reglementare, avizare, inventariere, inspecție și control privind starea de conservare a obiectivelor de patrimoniu cultural și intervențiile realizate la acestea trebuie gestionate în mod unitar. Obiectivul specific propus, prin acțiunile sale principale contribuie la o astfel de gestiune unitară a problematicii domeniului.
Potrivit Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024 „promovarea identității naționale, inclusiv prin prezervarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural, precum şi prin încurajarea responsabilă a domeniilor de excelență” este unul dintre obiectivele naționale de securitate. Strategia de Apărare a Țării 2020-2024, ia în considerare, între riscuri, riscul dispariției patrimoniului cultural. Potrivit strategiei, acesta „este generat de starea proastă de conservare a unor bunuri culturale imobile, mobile şi imateriale, capacitatea administrativă insuficientă, interese contrare și necunoaștere, precum şi de factori naturali cu un comportament greu de prevăzut în contextul schimbărilor climatice. Degradarea continuă şi accelerată a patrimoniului cultural poate conduce la pierderea elementelor care definesc atât identitatea națională, cât și multiculturalitatea patrimoniului din România. (s.n.)”. În acest sens, considerăm oportună acțiunea conjugată a Strategiei Naționale Anticorupție cu cea a Strategiei de Apărare a Țării.
Îndeplinirea acestui obiectiv strategic presupune o guvernanță bazată pe integritate, eficiență, transparență și pe participarea cetățenilor la luarea deciziilor publice.
Situația existentă reclamă dezvoltarea unui sistem coerent și articulat de competențe, responsabilități, instrumente și resurse, în vederea creşterii integrităţii, reducerii vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în sistemul de evaluare culturală și intervenție asupra patrimoniului cultural.
Capacitatea administrativă în domeniul protejării patrimoniului cultural trebuie consolidată (finanțarea și ocuparea posturilor vacante cu specialiști, pregătirea continuă a funcționarilor), regulamentele de organizare și funcționare ale comisiilor de specialitate în domeniul protejării patrimoniului cultural de pe lângă minister sau serviciile publice deconcentrate ale acestuia trebuie completate cu prevederi privind declararea intereselor și motivarea deciziilor, fiind necesară o unificare a procedurilor la nivelul serviciilor publice deconcentrate.
Totodată, este resimțită nevoia implementării unui sistem electronic de gestiune a atribuțiilor ministerului, serviciilor publice deconcentrate, instituțiilor din subordine în domeniul protejării patrimoniului cultural și a altor entități responsabile.
De-a lungul timpului au fost identificate mai multe vulnerabilități ale domeniului cultural, conturate și prin rapoartele organelor de control (Curtea de Conturi, Corpul de control al ministrului etc.), care au dus adesea la diverse incidente de integritate. Multe dintre acestea au avut drept cauză lipsa unei educații anticorupție a persoanelor implicate, precum și lipsa unor instrumente adecvate de prevenție (cod de etică, proceduri etc.) la nivelul comisiilor de specialitate, serviciilor deconcentrate și al instituțiilor publice de cultură.
În urma implementării SNA 2016-2020 la nivelul Ministerului Culturii, au fost identificate mai multe bune practici [ex.: din Pactul de integritate implementat de către Ministerul Culturii şi consorțiul de organizații neguvernamentale format din Transparency International România (denumit în continuare TI-Ro) și Institutul pentru Politici Publice (IPP) în cadrul proiectului E-cultura: Biblioteca digitală a României; proiectul CultureHack - privind reutilizarea datelor deschise din sectorul cultural (Hackathon – competiție cu date deschise), derulat de Ministerul Culturii împreună cu Secretariatul General al Guvernului şi cu Centrul pentru Inovare Publică], care au dus la creșterea gradului de transparență și prevenire a riscurilor de corupție în domeniul cultural. De asemenea, încadrarea în noua SNA va conduce la posibilitatea continuării şi extinderii ariei de aplicabilitate a bunelor practici în domeniul asigurării transparenței cheltuirii fondurilor publice.
Astfel, încadrarea în Strategia Națională Anticorupție a unui obiectiv specific cu privire la domeniul cultural va contribui la identificarea corectă şi eficace a cazurilor de incompatibilități şi conflicte de interese, precum şi a faptelor de corupție, odată cu creșterea gradului de educație anticorupție și informare a publicului cu privire la impactul fenomenului corupției.
