Plan de acţiune sectorial Ministerul Internelor şi Reformei Administrative
Plan de acţiune sectorial Ministerul Econimiei şi Finanţelor
Plan de acţiune sectorial Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Existenţa unei administraţii eficiente şi democratice reprezintă unul dintre cele mai importante criterii care definesc modernitatea unei ţări.
În acest moment, o prioritate majoră a Guvernului României este realizarea unei reforme reale prin care administraţia publică din ţara noastră să se situeze la nivelul standardelor europene şi să se caracterizeze prin transparenţă, predictibilitate, responsabilitate, adaptabilitate şi eficacitate.
Este evident că, pentru a reuşi, aceste demersuri nu se pot realiza numai prin efortul şi voinţa politică a Guvernului, ci este nevoie de un efort la nivelul întregii societăţi.
Prezenta strategie este în concordanţă cu obiectivele Programului de Guvernare ce se regăsesc în două din capitolele prioritare ale acestuia – ,,Reforma administraţiei publice’’ şi ,,Politici anticorupţie’’.
Reducerea vulnerabilităţii la corupţie în sectoare percepute de consumatorii de servicii publice ca fiind sensibile a fost şi rămâne o preocupare constantă a autorităţilor române.
Strategia propune măsuri care vin în completarea Strategiei de Reformă a Administraţiei Publice şi în completarea obiectivului I „Creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia publică” din Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007.
În prezentul document sunt luate în considerare concluziile unor evaluări instituţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, realizate în România, dar şi din surse externe.
Dintre cele mai importante surse externe menţionăm: Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din data de 26 septembrie 2006, Raportul Comisiei Europene privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare, dat publicităţii în data de 27 iunie 2007, rapoarte Transparency International precum şi rapoartele GRECO - Consiliul Europei.
Prin Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din data de 26 septembrie 2006 s-a creat cadrul pentru stabilirea, după data aderării României la Uniunea Europeană, a unui mecanism de cooperare şi verificare a evoluţiilor înregistrate în domeniile reformei sistemului judiciar şi a luptei anticorupţie.
Astfel, prin Decizia Comisiei nr. 2006/928/CE din 13 decembrie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 354 din 14 decembrie 2006, au fost identificate patru condiţionalităţi (benchmarks - BM) cu privire la care se realizează, în perioada post-aderare, o monitorizare strictă. Condiţionalitatea 4 se referă la „Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi de luptă împotriva corupţiei, în special în administraţia locală”.
În acelaşi timp, Raportul Comisiei Europene, privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare, dat publicităţii în data de 27 iunie 2007, recomandă elaborarea unei strategii anticorupţie coerente la nivel naţional care să vizeze cele mai vulnerabile sectoare şi administraţia locală, precum şi monitorizarea punerii ei în aplicare.
Pornind de la aceste recomandări şi de la decizia luată în cadrul reuniunii Consiliului pentru Coordonarea Implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007, Planul de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1346/2007, prevede evaluarea măsurilor anticorupţie luate în perioada 2005-2007 în sectoarele considerate vulnerabile (serviciile de ordine şi siguranţă publică, controlul financiar, fiscal şi vamal, educaţie, învăţământ, precum şi administraţia publică la nivel local), în vederea elaborării acestei strategii.
Având în vedere că procesul de reformă a administraţiei, a inclus selectarea şi pregătirea corespunzătoare a funcţionarilor publici, instituirea şi monitorizarea respectării unor standarde de transparenţă decizională, informatizarea serviciilor publice şi, nu în ultimul rând, descentralizarea, realizarea strategiei a fost coordonată de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Din punctul de vedere al planificării în timp, strategia va acoperi perioada 2008-2010. În acest interval, în urma monitorizării efectuate este posibilă redefinirea unora dintre obiective în acord cu informaţiile noi obţinute şi cu principiile acestei strategii.
În forma sa, prezenta strategie este rezultatul nu numai al alegerii unei soluţii tehnice, ci în egală măsură şi al unei decizii şi voinţe politice.
Începând cu luna octombrie 2007, s-a întrunit grupul inter-instituţional responsabil cu elaborarea strategiei şi a planului de acţiune aferent, alcătuit din reprezentanţi ai Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (Direcţia Generală Anticorupţie, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice, Institutul Naţional de Administraţie, Direcţia Generală Medicală), Ministerul Justiţiei, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Departamentul de Control al Guvernului, Direcţia Naţională Anticorupţie, Autoritatea Naţională a Vămilor, Garda Financiară, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Asociaţia Municipiilor din România, Asociaţia Oraşelor din România, Asociaţia Comunelor din România.
La începutul lunii februarie 2008 a fost finalizat proiectul prezentei strategiei şi proiectul Planului de acţiuni aferent acesteia. Documentele au fost supuse dezbaterii publice prin publicare pe site-ul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Proiectele au fost dezbătute în cadrul reuniunii miniştrilor şi a conducătorilor instituţiilor publice centrale, vizate de strategie. La reuniune au participat şi reprezentanţii structurilor asociative ale autorităţilor publice locale.
La începutul lunii martie 2008, a fost organizată o întâlnire cu reprezentanţii societăţii civile, în vederea punerii în discuţie a acestor documente. În urma procesului de consultare publică proiectul strategiei şi a planului de acţiuni aferent au fost revizuite.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 231/30.03.2005 a fost adoptată Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007 (SNA 2005-2007) şi Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie pe perioada 2005-2007. Strategia a avut drept misiune prevenirea şi combaterea corupţiei prin perfecţionarea şi aplicarea riguroasă a cadrului normativ, prin stabilitate şi coerenţă legislativă şi prin consolidarea instituţională a organismelor cu atribuţii decisive în domeniu.
Măsurile adoptate la nivelul administraţiei în vederea implementării strategiei au vizat în principal armonizarea legislativă şi coordonarea cadrului legal în materie (majoritatea măsurilor din planul de acţiune fiind de ordin legislativ).
Strategia elaborată în 2005 este structurată pe trei mari planuri: prevenire, combatere şi cooperare internă şi internaţională. Unul din obiectivele SNA 2005 – 2007 a fost creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia publică. În vederea implementării acestuia, au fost realizate următoarele:
În ceea ce priveşte elaborarea unor strategii şi planuri de acţiune sectoriale detaliate, privind lupta împotriva corupţiei în celelalte sectoare publice considerate vulnerabile, la nivelul autorităţilor cu atribuţii de control (Autoritatea Naţională a Vămilor, Garda Financiară, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) au fost aprobate strategii pentru prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie şi planuri de acţiune aferente.
Dintre cele mai semnificative demersuri privind prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul sectorului de siguranţă şi ordine publică în intervalul 2005-2007, menţionăm:
La nivelul administraţiei publice, au fost elaborate de asemenea şi o serie de mecanisme şi instrumente care contribuie la creşterea transparenţei activităţii autorităţilor, în conformitate cu art.7, 9,10 şi 13 din Convenţia ONU împotriva corupţiei, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004. Toate acestea au condus însă în mod indirect la prevenirea şi combaterea corupţiei.
Astfel menţionăm:
Au existat proiecte şi iniţiative implementate în parteneriat cu organizaţii neguvernamentale care au avut un impact important în direcţia creşterii transparenţei la nivelul administraţiei publice locale prin: dezvoltarea Consiliilor pentru Transparenţă Locală (organisme semi-formale, recunoscute de administraţia publică locală), ce reunesc administraţia publică locală şi organizaţiile societăţii civile de la nivel local, care au generat o creştere a transparenţei administraţiei, a participării civice în procesele de decizie, dar şi o monitorizarea activă a procesului de achiziţii publice şi a execuţiei bugetare.
Totuşi, până în acest moment, fenomenul corupţiei de la nivelul administraţiei publice locale nu a fost cuantificat în mod real.
În sectorul financiar- fiscal, în perioada 2005-2007, s-a avut în vedere adoptarea de măsuri de ordin legislativ, organizatoric, precum şi în domeniul recrutării şi pregătirii profesionale a personalului din aparatul propriu. Totodată, au fost adoptate şi măsuri de întărire a cooperării cu instituţiile care au competenţă în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea corupţiei.
Măsurile concrete adoptate de administraţia vamală în lupta împotriva corupţiei, au condus la realizarea unor progrese evidente în prevenirea actelor de corupţie, care au fost reflectate atât în percepţia publicului, prin rezultatele sondajelor de opinie rezultate din proiectul PHARE 2004 “Măsuri anticorupţie la nivelul poliţiei de frontieră şi a vămii”, cât şi în rapoartele realizate de instituţii specializate, cum ar fi Transparency International.
Astfel, în perioada 2005-2007, la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor, obiectivele din planurile de acţiune împotriva corupţiei, au inclus: creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia vamală, asigurarea eficienţei procedurilor vamale, încurajarea participării publicului la semnalarea şi depistarea faptelor de corupţie, asigurarea transparenţei în procesul de selecţie, recrutare şi promovare, precum şi creşterea gradului de pregătire profesională a personalului vamal, informatizarea şi constituirea bazelor de date, consolidarea capacităţii de investigare a structurii de control intern şi îmbunătăţirea colaborării cu alte instituţii ale statului cu atribuţii în prevenirea şi combaterea corupţiei.
Între măsurile adoptate de autoritatea vamală menţionăm:
În perioada 2005 – 2007, Garda Financiară a acţionat atât în vederea combaterii corupţiei, cât şi a fraudei şi spălării banilor.
În vederea aplicării măsurilor cuprinse în strategia anticorupţie la nivel naţional, Garda Financiară acordă o atenţie permanentă acţiunilor specifice în domeniul prevenirii, descoperirii şi combaterii evaziunii fiscale.
Urmare a operaţiunilor specifice de identificare, stopare şi descurajare a fenomenului evazionist, Garda Financiară a transmis organelor abilitate sesizări şi informări pentru fapte ce intră în aria de competenţă a acestor instituţii.
În scopul diminuării factorilor de risc la corupţie în rândurile personalului propriu, la nivelul Gărzii Financiare, s-a elaborat “Planul de măsuri anticorupţie”. Acest plan s-a axat în principal pe următoarele direcţii de acţiune:
De asemenea, o atenţie deosebită a fost acordată colaborării în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu Direcţia de Control Fiscal, Direcţia Antifraudă Fiscală şi Autoritatea Naţională Vamală, precum şi cu celelalte instituţii cu atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii economico-financiare şi spălării banilor. În acest sens au fost semnate protocoale de colaborare cu Inspectoratul General al Poliţiei şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
Singura măsură nefinalizată este legiferarea Statutului Comisarului din Garda Financiară.
Analiza situaţiei actuale a corupţiei la nivelul sistemului sanitar, s-a realizat pe baza informaţiilor furnizate de către structurile din aparatul central sau din cele subordonate Ministerului Sănătăţii Publice, informaţiile fiind cuprinse în:
Întrucât acest domeniu nu a fost inclus în Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007, nu a fost elaborată o strategie sectorială.
Totuşi s-au luat o serie de măsuri de eliminare a unora din factorii generatori de corupţie (incompatibilităţile de funcţie, conflictele de interese) toleraţi în sistem şi identificaţi în cadrul proiectului finanţat de Banca Mondială RO 4676 "Asistenţă tehnică pentru dezvoltarea unui plan de îmbunătăţire a transparenţei şi scădere a plăţilor informale din sectorul de sănătate românesc", reglementări concretizate odată cu adoptarea Legii nr. 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătăţii (pachetul legislativ al reformei în sănătate stabileşte cadrul general de funcţionare a sistemului de sănătate şi introduce o serie de reglementări privind conflictele de interese şi incompatibilităţile pentru personalul din spitalele publice şi casele de asigurări de sănătate).
Proiectul Băncii Mondiale a oferit, de asemenea, prima imagine asupra plăţilor informale existente în sistem (mecanisme de apariţie, factori de risc şi consecinţe) şi a recomandat măsuri de scădere a acestora în întregul sector de sănătate românesc.
Totodată, de la 1 ianuarie 2008, a început implementarea Sistemului Informatic Unic Integrat al asigurărilor sociale de sănătate în vederea monitorizării raportării serviciilor medicale de către furnizorii de astfel de servicii, care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate.
În ceea ce priveşte sectorul educaţional, pentru atingerea obiectivului „Campanii de informare şi măsuri educative” din cadrul Strategiei Naţionale Anticorupţie pe perioada 2005-2007, obiectiv căruia la nivelul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie i-a corespuns analog obiectivul, „Creşterea gradului de înţelegere a mecanismelor corupţiei”, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) a avut în vedere măsuri în domeniul curricular.
Astfel, problematica corupţiei a fost introdusă alături de alte probleme sociale majore (discriminare, infracţionalitate, sărăcie, conflicte sociale), în cadrul unui modul distinct al programei şcolare la disciplina sociologie. Asocierea problematicii corupţiei celorlalte probleme sociale nominalizate, a avut în vedere faptul că numai o abordare sistemică şi cauzală poate conduce la o înţelegere superioară a fenomenului şi mecanismelor corupţiei.
De asemenea, realizarea şi aprobarea prin ordin al ministrului a unei noi programe pentru disciplina drepturilor omului (ofertă curriculară naţională de curs opţional) conferă posibilitatea sporită de a înţelege mecanismele de funcţionare ale statului de drept, stat care are la baza respectarea legii.
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, a propus, pe lângă elementele curriculare de mai sus, o serie de alte oferte de cursuri opţionale, precum şi activităţi extacurriculare, în cadrul cărora se oferă posibilitatea realizării unei educaţii a copiilor şi tinerilor capabile să conducă la crearea premiselor necesare prevenirii actelor de corupţie din societatea românească.
Programul de Guvernare (Capitolul 10- Politici Anticorupţie) şi în general toate politicile publice anticorupţie au fost elaborate ţinând cont de recomandările GRECO şi de Manualul Anticorupţie elaborat de Naţiunile Unite în 2003. Raportul privind România, din cadrul celei de-a doua runde de evaluare GRECO, cuprinde o listă de recomandări adoptate de GRECO şi adresate României în vederea îmbunătăţirii nivelului de conformitate cu dispoziţiile supuse examinării. Cea de-a doua rundă de evaluare a fost concentrată pe trei piloni, unul dintre aceştia fiind administraţia publică şi corupţia.
În acest context, au fost avute în vedere următoarele recomandări GRECO:
Totodată în cadrul Programului de Guvernare, măsurile anticorupţie la nivelul administraţiei publice centrale şi locale, asumate se referă la:
O altă direcţie strategică de acţiune a Guvernului se referă la întărirea capacităţii instituţionale a structurilor din administraţia publică centrala şi locală prin:
În Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007, Guvernul României a avut în vedere o abordare de tip integrat.
Această abordare se continuă şi în prezentul document strategic, propunând măsuri care vin în completarea Strategiei de reformă a administraţiei publice, precum şi a obiectivului I „Creşterea transparenţei şi integrităţii în administraţia publică”, din Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007.
Actele normative cu caracter general care au legătură sau fac referire la fenomenul de corupţie:
Actele normative care reglementează sectorul de ordine şi siguranţă publică:
Actele normative relevante care reglementează sectorul de administraţie publică:
Acte normative care reglementează sectorul financiar-fiscal:
În sistemul sanitar, cele mai importante acte normative care reglementează activităţile medicale specifice sunt:
Ordinul nr. 318/2008 din februarie 2008 pentru aprobarea criteriilor privind includerea, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cu denumiri comune internaţionale ale medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, a documentaţiei care trebuie depusă de solicitanţi în vederea includerii unui medicament în această listă şi a procedurii de lucru a Comisiei de strategie terapeutică
Actele normative relevante care reglementează sectorul educaţiei:
Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 366/2007, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) cu modificările şi completările ulterioare; OMEC nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale în universităţi; OMEC nr. 3252/2006 privind aprobarea programei la disciplina Sociologie, liceu, clasa a XI-a; OMEC nr. 5208/2006 privind aprobarea programei la disciplina Drepturile omului, liceu.Conform Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007, corupţia înseamnă “devierea sistematică de la principiile de imparţialitate şi echitate care trebuie să stea la baza funcţionării administraţiei publice, şi care presupun ca bunurile publice să fie distribuite în mod universal, echitabil şi egal şi substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei părţi disproporţionate a bunurilor publice în raport cu contribuţia lor”.
În toate documentele oficiale sau ale ONG-urilor, cu anumite diferenţe şi nuanţe sesizabile, corupţia este prezentată ca un punct negativ major. În plus percepţia publică asupra corupţiei arată un grad scăzut de încredere a cetăţenilor faţă de instituţiile statului.
În Raportul privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare, Comisia Europeană subliniază faptul că domeniul juridic pentru combaterea corupţiei este destul de bine dezvoltat, dar progresele realizate în scurta perioadă de timp care s-a scurs de la instituirea .
Una din problemele fundamentale care pe termen lung conduce la o diluare a impactului scontat al măsurilor este absenţa studiilor şi analizelor amănunţite pe fiecare sector în parte, care să poată releva, pe baza unor indicatori fiabili, amplitudinea fenomenului. Astfel de documente oferă posibilitatea elaborării şi implementării unor măsuri eficiente de prevenire şi combatere a corupţiei.
Mai mult, cercetările existente nu conţin o descriere a factorilor de risc şi a problemelor pe baza unor indicatori relevanţi. Această stare de fapt contribuie în mod negativ la evaluarea obiectivă a situaţiei actuale şi în consecinţă la implementarea unor măsuri anticorupţie eficiente pe termen lung.
De aceea, se impune ca această strategie să aibă în vedere o analiză exhaustivă a problemelor de corupţie care afectează în mod profund administraţia pe termen lung. Pentru a avea rezultate cu impact real în prevenirea şi combaterea corupţiei precum şi pentru a îmbunătăţi percepţia publicului asupra fenomenului, este necesar ca măsurile adoptate să aibă o fundamentare solidă şi obiectivă.
Măsurile adoptate până în prezent în baza unor documente asumate de către unele instituţii ale administraţiei publice au condus, în unele cazuri, la o creştere a gradului de transparenţă şi de îmbunătăţire a calităţii serviciilor publice oferite cetăţeanului.
La nivelul sectorului de ordine şi siguranţă publică au fost identificaţi următorii factori de risc:
Probleme:
Analiza fenomenului corupţiei efectuată la nivelul administraţiei publice locale, a relevat că deşi atât serviciile publice deconcentrate ale ministerelor cât şi autorităţile administraţiei publice locale au preluat iniţiativa instituirii unor măsuri administrative în vederea reducerii oportunităţilor la corupţie, nu există o strategie coerentă la nivel naţional adresată sectorului local.
În plus, evaluările interne şi externe au scos în evidenţă existenţa anumitor factori de risc:
Materializarea factorilor de risc mai sus menţionaţi au generat următoarele probleme specifice:
Sectorul financiar – fiscal
În ceea ce priveşte Garda Financiară, instituţie care exercită control operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic şi financiar, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, personalul său poate fi supus unui complex de factori care acţionează asupra individului şi societăţii cum sunt pe de-o parte nivelul toleranţei sau respingerii societăţii faţă de fenomenul corupţiei, cutume comportamentale, iar pe de altă parte vulnerabilitatea comportamentală a organelor de control (nivelul redus al salariilor de încadrare, nesiguranţa constanţei venitului, incertitudini privind venitul mic aferent perioadei de pensie etc).
Analiza efectuată la nivelul instituţiei a relevat o serie de factori de risc care pot determina apariţia fenomenului corupţiei, cum ar fi:
Astfel în cadrul activităţilor legate de acest sector, au fost semnalate probleme cum ar fi:
În ceea ce priveşte Autoritatea Naţională a Vămilor, personalul acesteia poate fi supus unor factori de risc, care pot determina apariţia fenomenului corupţiei cum ar fi:
Astfel, în cadrul activităţilor legate de acest sector, au fost semnalate probleme cum ar fi:
În sectorul sanitar factorii de risc sunt multipli, la fiecare activitate existând o motivaţie specifică pentru comiterea faptelor de corupţie. Astfel, factorii de risc cel mai des identificaţi, a căror materializare afectează în mod vizibil sistemul sanitar sunt:
Dintre problemele specifice acestui domeniu menţionăm:
În domeniul educaţiei au fost identificate, pe baza unei analize (Note şi chestionare transmise structurilor MECT şi instituţiilor din subordine privind identificarea vulnerabilităţilor în domeniul specific de activitate din cadrul sistemului educaţional, Campania Naţională Anti-corupţie ”Fără şpagă”, raport de cercetare – Centrul Educaţia 2000+ “Administrare şi practici lipsite de integritate în şcoală”, dezbateri publice cu sindicatele din educaţie, asociaţii, ONG-uri ocazionate de elaborarea pachetului legislativ privind învăţământul preuniversitar şi statutul cadrelor didactice, rapoartele corpului de control al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului) a nivelului corupţiei, în sistemul educaţional (atât pentru învăţământul preuniversitar cât şi pentru cel superior) o serie de factori de risc precum:
Probleme identificate:
În urma analizei prezentate se poate concluziona că există o serie de probleme de ordin general care afectează toate sectoarele prezentate mai sus, astfel menţionăm:
Strategia actuală se subsumează următoarelor principii, a căror respectare este esenţială pentru realizarea unui administraţii publice moderne:
Din informaţiile oferite de la nivelul administraţiei publice se constată existenţa unor factori de risc similari, care odată materializaţi, generează probleme specifice fiecărui sector. Din această constatare rezultă necesitatea unei abordări integrate a politicilor anticorupţie, atât din punct de vedere legislativ şi instituţional, cât şi prin implementarea de instrumente şi bune practici la nivelul administraţiei publice locale şi a sectoarelor vulnerabile.
INFORMARE, CONŞTIENTIZARE, RESPONSABILIZARE
Întărirea cooperării cu societatea civilă, încurajarea dialogului prin parteneriate public-privat, între reprezentanţii guvernului, sindicate, patronate, media şi ai ONG-urilor, vor contribui în mod determinant la eliminarea unora dintre factorii de risc generatori de corupţie.
De asemenea, deosebit de importantă este informarea şi sensibilizarea opiniei publice în legătură cu efectele pe termen mediu şi lung generate de faptele de corupţie şi prevenirea săvârşirii acestora.
Totodată un accent deosebit trebuie pus pe măsurile ce vizează perfecţionarea şi formarea angajaţilor, în vederea creşterii gradului de conştientizare a personalului propriu asupra riscurilor asociate corupţiei.
Direcţii de acţiune:
Obiectivul 2. Creșterea gradului de responsabilizare a personalului propriu asupra riscurilor asociate corupției.
Direcţii de acţiune
SIMPLIFICAREA PROCEDURILOR ADMINISTRATIVE
În cadrul reformei administraţiei publice, simplificarea administrativă constituie elementul central al oricărui demers de modernizare. Simplificarea procedurilor administrative necesită colaborare, multă creativitate şi tenacitate.
Prin simplificarea procedurilor administrative, cetăţeanul va beneficia de servicii de calitate la standarde europene, într-un timp scurt, cu costuri minime, aşadar: calitate, eficienţă, celeritate.
A simplifica înseamnă şi dezvoltarea de servicii în sistem electronic, permiţând un acces direct şi mult mai rapid la informaţii şi servicii.
Aşadar, în vederea creşterii eficienţei şi eficacităţii serviciilor publice, este absolut necesar să se ia în calcul utilizarea administraţiei electronice ca fiind un mijloc, printre cele mai importante, pentru realizarea obiectivelor privind simplificarea procedurilor administrative.
Obiectivul 3. Eliminarea barierelor administrative.
Direcţii de acţiune:
Obiectivul 4. Utilizarea tehnologiilor informatice în cadrul serviciilor publice.
Direcţii de acţiune
ANALIZE, STUDII, CERCETĂRI PRIVIND FENOMENUL CORUPŢIEI
Principiul 18 din rezoluţia (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei, adoptată la 6 noiembrie 1997 de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei, încurajează efectuarea de studii în domeniul corupţiei.
Pentru a putea fundamenta pe termen lung orice fel de document strategic în acest domeniu este nevoie să se evalueze, în mod obiectiv şi aprofundat, situaţia actuală. Datorită evoluţiilor socio-economice este necesară actualizarea studiilor şi analizelor care stau la baza dezvoltării politicilor publice elaborate de către guvern.
Această abordare va contribui la adoptarea unor decizii viitoare în mod fundamentat şi nu pe baza unor concluzii insuficient argumentate. Acest demers va permite acţiunea asupra cauzelor primare ale corupţiei şi nu numai tratarea sau diminuarea efectelor vizibile.
Ulterior, în baza acestor analize, se vor putea elabora şi implementa viitoarele politici publice în domeniul administraţiei publice centrale şi locale, cu accent pe domeniile vulnerabile.
Obiectivul 5. Sprijinirea administrației publice în vederea evaluării dimensiunii fenomenului de corupție.
Direcţii de acţiune:
Obiectivul 6. Adaptarea cadrului legislativ şi a politicilor publice conform recomandărilor studiilor, analizelor şi auditurilor independente.
Obiectivul 7. Creşterea transaprenţei în sistemul de management al resurselor umane.
Obiectivul 8. Gestionarea corectă a fondurilor publice.
Obiectivul 9. Susţinerea campaniilor de prevenire a fenomenului corupţiei.
Obiectivul 10. Combaterea fenomenului corupţiei prin întărirea colaborării intra şi inter-instituţionale şi prin monitorizarea aplicării prevederilor legale.
Conform Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei.
Resursele necesare implementării Strategiei Naţională Anticorupţie pentru sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală, vor fi asigurate la nivelul fiecărui sector din bugetele proprii şi din finanţări externe.
Astfel, bugetele destinate elaborării studiilor şi analizelor pentru evaluarea nivelului corupţiei în sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală, vor fi finanţate şi din fondurile programelor operaţionale.
La nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi pentru administraţia publică locală, o serie de activităţi cuprinse în planurile de acţiune vor fi finanţate atât din surse bugetare, cât şi din bugetul Proiectului de Twinning PHARE 2006 “Continuarea luptei împotriva corupţiei în administraţia publică” - RO/06/IB/JH/05.
La nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sunt prevăzute modificări de ordin legislativ şi administrativ pentru:
La nivelul autorităţilor publice locale sunt prevăzute modificări de ordin legislativ şi administrativ pentru:
La nivelul sectorului financiar-fiscal sunt prevăzute modificări de ordin legislativ şi administrativ pentru:
La nivelul sectorului sanitar sunt prevăzute modificări de ordin legislativ şi administrativ pentru:
La nivelul sectorului educaţional sunt prevăzute modificări de ordin legislativ şi administrativ pentru:
Actuala Strategie Naţională Anticorupţie pentru sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală (2008-2010) va fi monitorizată de un Comitet de monitorizare al Strategiei care va avea următoarea componenţă:
Preşedinte: Ministrul Internelor şi Reformei Administrative;
Vicepreşedinte: Secretarul de Stat pentru Reforma în Administraţia Publică;
Membrii:
Secretariatul Comitetului va fi asigurat de către Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice.
Comitetul de monitorizare analizează stadiul implementării planului de acţiune general şi al planurilor de acţiune sectoriale şi propune măsuri de remediere a eventualelor deficienţe, reunindu-se trimestrial sau ori de câte ori este nevoie. Comitetul de monitorizare adoptă decizii cu caracter de recomandare.
Ministrul Internelor şi Reformei Administrative are obligaţia de a-l informa pe primul-ministru cu privire la deciziile adoptate
Instrumentul prin care se asigură implementarea prezentei strategii sunt Planurile de acţiune, care conţine obiective, mãsuri, termene şi instituţii responsabile pentru implementarea mãsurilor.
Instituţiile responsabile au obligaţia de a raporta Comitetului de monitorizare al Strategiei stadiul implementării mãsurilor.
Frecvenţa şi modul de raportare, precum şi structura rapoartelor de monitorizare, acolo unde este cazul, vor fi stabilite ulterior de cãtre Comitetul de monitorizare al Strategiei, cu consultarea tuturor instituţiilor implicate.
La sfârşitul perioadei de implementare va avea loc o evaluare finală a implementării Strategiei, ce va evidenţia gradul în care au fost îndeplinite obiectivele.
Planul de acţiune general şi planurile sectoriale, prezentate în anexa 2, constituie parte a prezentei strategii, urmând a fi actualizate semestrial.
