Login

Strategia Naţională Anticorupţie 2012 - 2015

 format .pdf / .doc

Cuprins

 

1. INTRODUCERE

2. VALORILE FUNDAMENTALE ŞI PRINCIPIILE PROMOVATE DE STRATEGIE

3. SCOPUL STRATEGIEI, INSTRUMENTELE ŞI TIPURILE DE INTERVENŢII PROPUSE

4. OBIECTIVELE GENERALE

5. IMPLICAŢII JURIDICE

6. IMPLICAŢII BUGETARE

7. COORDONAREA IMPLEMENTĂRII ŞI MONITORIZAREA  

ABREVIERI 

AEP – Autoritatea Electorală Permanentă

ANAF – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

ANFP - Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici

ANI – Agenţia Naţională de Integritate

ANRMAP – Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice

CARIN – Reţeaua Internaţională Camden a Oficiilor de Recuperare a Creanţelor

CC – Curtea de Conturi

CE - Comisia Europeană

CSM - Consiliul Superior al Magistraturii

CNSC – Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

DGA – Direcţia Generală Anticorupţie

IGPR - DIF - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Investigare a Fraudelor

DEPABD - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date

DLAF - Departamentului pentru Lupta Antifraudă

DNA – Direcţia Naţională Anticorupţie

GRECO – Grupul de state împotriva corupţiei – Consiliul Europei

H.G. – Hotărârea Guvernului

INM – Institutul Naţional al Magistraturii

JASPERS - Asistenţă comună pentru susţinerea proiectelor în regiunile europene  

ÎCCJ - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  

MAI – Ministerul Administraţiei şi Internelor

MAE – Ministerul Afacerilor Externe

MAEur – Ministerul Afacerilor Europene

MECTS - Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

MCSI - Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

MCV - Mecanismul de Cooperare şi Verificare

MECMA - Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

MFP – Ministerul Finanţelor Publice

MJ - Ministerul Justiţiei

MP – Ministerul Public

OCDE – Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

ONPCSB – Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor

ONRC – Oficiul Naţional al Registrului Comerţului

ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite

OUG – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

PGD – Parteneriatul pentru o Guvernare Deschisă

PÎCCJ – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 

SGG - Secretariatul General al Guvernului

SNA – Strategia naţională anticorupţie

UCRAP – Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice

UCVAP - Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice

UE – Uniunea Europeană

 

STRATEGIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE 

2012 - 2015

 

1. INTRODUCERE

1.1. Despre strategie

România, ca stat democratic european, promovează o politică publică integrată în materia consolidării integrităţii instituţionale, bazată pe o atitudine proactivă orientată spre reducerea costurilor corupţiei, dezvoltarea mediului de afaceri bazat pe concurenţă, creşterea încrederii publicului în justiţie şi administraţie, precum şi implicarea societăţii civile în procesele decizionale.

Strategia naţională anticorupţie are ca premise asumate politic importanţa asigurării stabilităţii cadrului legislativ şi instituţional anticorupţie şi alocarea resurselor adecvate pentru o funcţionare eficientă a instituţiilor publice în serviciul cetăţeanului.

Raportul CE privind progresele realizate de România în cadrul MCV, dat publicităţii în luna iulie 2011, reiterează recomandarea consolidării politicii generale anticorupţie, în special prin îmbunătăţirea coordonării la cel mai înalt nivel şi elaborarea unei noi strategii multianuale solide pentru a preveni şi a pedepsi actele de corupţie, ţinând seama de recomandările făcute într-un studiu de impact independent[1].

Prezenta strategie asigură implementarea recomandărilor formulate de CE, încorporând totodată recomandările specifice formulate în Evaluarea independentă privind implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007 şi a Strategiei Naţionale Anticorupţie privind Sectoarele Vulnerabile şi Administraţia Publică Locală pe perioada 2008-2010 în România[2]. Acest raport subliniază faptul că noul document strategic anticorupţie trebuie să fie unul comprehensiv şi multidisciplinar, care să vizeze puterea executivă, legislativă şi judecătorească, dar şi autorităţile publice locale, mediul de afaceri şi societatea civilă.

Documentul preia domeniile identificate ca priorităţi la nivelul UE în Comunicarea anticorupţie a CE[3]: recuperarea bunurilor provenite din infracţiuni, protecţia avertizorilor de integritate, achiziţiile publice, prevenirea şi combaterea corupţiei politice, protecţia intereselor financiare ale UE.

De asemenea, prin acest document strategic se urmăreşte şi pregătirea celei de-a patra runde de evaluare GRECO, cu tema „Prevenirea corupţiei în ceea ce priveşte membrii Parlamentului şi în rândul judecătorilor şi al procurorilor”, care se va axa pe următoarele capitole: principii etice şi reguli de conduită, conflicte de interese, interzicerea sau restrângerea anumitor activităţi, declaraţiile de avere şi interese, punerea în aplicare a normelor privind conflictele de interese, conştientizarea.

Prezenta strategie promovează bunele practici anticorupţie precum metodologia de evaluare a riscurilor instituţionale de corupţie şi implementarea planurilor sectoriale.

 

Nu în ultimul rând, strategia reflectă angajamentul României faţă de valorile Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă. În septembrie 2011, ţara noastră a achiesat la declaraţia Parteneriatului, asumându-şi ca priorităţi majore: sporirea gradul de disponibilitate al datelor publice deschise puse la dispoziţie de către autorităţile publice, îmbunătăţirea serviciilor publice, creşterea integrităţii publice, gestionarea eficientă a fondurilor publice, crearea unei comunităţi sigure şi consolidarea responsabilităţii corporative.

 

1.2. Corupţia în România în indicatori de percepţie şi statistici oficiale

La nivelul percepţiei publice, corupţia continuă să fie identificată ca o piedică în prestarea serviciilor publice de calitate la nivel central şi local, ca un fenomen ce subminează administrarea eficientă a fondurilor publice şi obstrucţionează înfăptuirea justiţiei, afectând totodată mediul de afaceri. Indicatori interni şi externi specializaţi în evaluarea percepţiei şi a impactului corupţiei poziţionează România sub media ţărilor membre ale UE.

Indicator

extern

Constatări

Ţinta de atins până în 2015

Indicele de Percepţie a Corupţiei 2011

Aproximativ trei sferturi din ţările care compun acest index au un scor inferior valorii de cinci (pe o scară de la 0 - nivel ridicat de corupţie, la 10 - nivel ridicat de integritate)

6,37 - Media Uniunii Europene

 

România se numără printre acestea, cu un scor de 3,6

 

Barometrul Global al Corupţiei 2010

87% dintre respondenţii români consideră că nivelul corupţiei din România a crescut în ultimii 3 ani

73% - Media UE

Partidele politice şi parlamentul sunt considerate instituţiile cele mai afectate de corupţie (cu un scor de 4,5), urmate îndeaproape de justiţie (4), poliţie (3,9) şi funcţionari publici (3,8).

Media UE

4,4 (partide politice),

3,5 (parlament),

3,4 (justiţie),

3,1 (poliţie),

3,5 (funcţionari publici)

Numai 7% dintre respondenţi apreciază ca eficiente eforturile curente ale Guvernului de a lupta împotriva corupţiei

26% - Media UE

Sondaj al Băncii Mondiale[4] asupra Mediului de Afaceri şi Performanţelor Investiţionale 2005-2008

Mediul de afaceri din România consideră corupţia ca o problemă majoră în a face afaceri (a treia ca importanţă din 14)

Corupţia nu mai este identificată de mediul de afaceri în top 5

Raportul Global privind Integritatea 2010

Steag roşu la capitolul cereri de informaţii guvernamentale

Steguleţ verde

Trei steaguri portocalii la transparenţa finanţării partidelor politice, supravegherea companiilor cu capital majoritar de stat şi aplicarea legii: garanţii şi profesionalism privind conflictele de interese

Steguleţ verde

Raportul Naţiuni în Tranziţie 2011

Evaluarea stagnează la 4,00

3,27 - Media UE pentru anul 2010.

 

În ceea ce priveşte statistica judiciară, anii 2010 şi 2011 au continuat să marcheze o tendinţă pozitivă a indicatorilor de performanţă specifici activităţii DNA în lupta împotriva corupţiei. Aceasta denotă consecvenţă în investigarea şi trimiterea în judecată a unor cauze complexe de corupţie privind fapte grave comise de demnitari, magistraţi ori persoane cu poziţii de conducere în administraţia publică centrală şi locală. Astfel, în 2010, au fost trimişi în judecată 11 demnitari, din care un prim-ministru, 3 miniştri, 2 senatori, un deputat, 2 secretari de stat, 2 subprefecţi şi a fost condamnat definitiv un senator. În anul 2011, au fost trimişi în judecată 6 demnitari (un deputat, un ministru care e deputat, un secretar general în Ministerul Sănătăţii, un subprefect, un preşedinte al Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, cu rang de secretar de stat, un vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu rang de subsecretar de stat) şi au fost condamnaţi 4 (2 deputaţi şi un fost deputat, un subprefect).

În domeniul justiţiei, pentru fapte de corupţie, în anul 2010 au fost trimişi în judecată 147 inculpaţi, dintre care 7 judecători, 6 procurori, un notar public, un executor judecătoresc, 19 avocaţi şi 34 poliţişti. Au fost condamnaţi definitiv 37 de inculpaţi, dintre care 2 procurori, 10 avocaţi, 24 ofiţeri şi agenţi de poliţie şi un şef de escortă de la penitenciar. În anul 2011, au fost trimişi în judecată 263 inculpaţi (2 judecători şi 3 procurori, din care 2 prim-procurori, 27 avocaţi, 231 poliţişti) şi au fost condamnaţi 43 (2 judecători şi 2 procurori, din care un prim-procuror la parchetul de pe lângă judecătorie, 5 avocaţi, 26 poliţişti - 7 subofiţeri şi 19 ofiţeri, din care 4 cu funcţii de conducere, 3 lichidatori judiciari, un subofiţer şi 3 ofiţeri cu funcţii de conducere din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, un jandarm cu funcţie de conducere).   

În ce priveşte corupţia din instituţii financiare şi alte instituţii de control, în anul 2010 au fost trimişi în judecată 53 inculpaţi, dintre care 8 comisari ai Gărzii Financiare, un comisar al Gărzii de Mediu, 5 lucrători vamali, 12 inspectori sau reprezentanţi fiscali, un controlor financiar de la Curtea de Conturi, un inspector de la Inspectoratul de Stat în Construcţii şi 3 inspectori de la inspectoratul teritorial de muncă. De asemenea, în 2010, au fost condamnaţi definitiv: 3 lucrători vamali, un comisar ai Gărzii Financiare, 6 inspectori fiscali şi un inspector la inspectoratul teritorial de muncă. În anul 2011, au fost trimişi în judecată 91 inculpaţi (63 lucrători vamali şi un director al Direcţiei de Accize şi Operaţiuni Vamale, 11 comisari ai Gărzii Financiare, din care 3 comisari şefi, 2 directori şi 4 inspectori, din care un inspector şef direcţia generală a finanţelor publice, un consilier al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, 5 funcţionari Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, un inspector şef la inspectoratul teritorial de muncă, 3 comisari ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, din care un comisar şef) şi au fost condamnaţi 30 (8 lucrători vamali, 4 comisari ai Gărzii Financiare şi 3 comisari ai Gărzii de Mediu, 10 inspectori fiscali, 2 inspectori şi un consilier din cadrul Oficiului pentru Protecţia Consumatorului, 2 inspectori ai inspectoratului teritorial de muncă).   

În plus, în 2010, au fost trimise în judecată 194 persoane din sectorul privat pentru săvârşirea unor fapte de corupţie, iar în anul 2011, 238 persoane fizice şi 41 persoane juridice. În 2010 au fost condamnaţi definitiv 34 inculpaţi pentru infracţiuni de corupţie, iar în anul 2011, 90 inculpaţi.

De la adoptarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, activitatea operativă a ANI a fost reluată. La nivelul lunii ianuarie 2012, Agenţia avea în lucru un număr 4294 investigaţii. Totodată, în perioada aprilie 2008 – ianuarie 2012, rezultatele activităţii operaţionale a Agenţiei se prezintă astfel: 2800 investigaţii finalizate (clasări + acte de constatare/rapoarte de evaluare); 4900 sancţiuni contravenţionale aplicate; 229 dosare privind posibile fapte de natură penală (conflicte de interese, falsuri în declaraţii, suspiciuni privind infracţiuni asimilate faptelor de corupţie, sau infracţiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene); 232 cazuri de incompatibilităţi identificate; 31 cazuri de conflicte de interese de natură administrativă identificate; 27 cazuri în care Agenţia a solicitat instanţelor de jucată/comisiilor de cercetare a averii de pe lângă curţile de apel confiscarea unor sume cu caracter nejustificat – suma totală reprezentând diferenţe nejustificate – aprox 42,5 milioane LEI (12, 2 milioane EUR) – 3 decizii de confiscare definitive si irevocabile; 2 660 250 declaraţii de avere si de interese postate pe Portalul Declaraţiilor de avere si de interese in perioada 2008 – 2012.

1.3. Politicile publice şi cadrul juridic existente

SNA este un document de viziune strategică pe termen mediu, care oferă coordonatele majore de acţiune în sprijinul promovării integrităţii şi bunei guvernări la nivelul tuturor instituţiilor publice.

Documentul constituie punctul de plecare în dezvoltarea şi adoptarea/adaptarea de către instituţiile şi autorităţile publice a propriilor planuri sectoriale. Astfel, SNA cuprinde principiile de acţiune, obiectivele generale şi specifice relevante la nivel naţional. Totodată, documentul include aspecte practice şi instrumente concrete de lucru utile la dezvoltarea planurilor de acţiune sectoriale precum: inventarul privind măsurile preventive obligatorii, indicatori de performanţă asociaţi, structura standard a planului de acţiune, mecanismul de coordonare şi monitorizare.

Prezenta strategie asigură dezvoltarea direcţiilor de acţiune asumate prin Programul de guvernare 2012, Capitolul 20 "Justiţia şi Politici Anticorupţie".

Totodată, pentru asigurarea coerenţei şi coordonării tuturor iniţiativelor relevante la nivel naţional, SNA încorporează condiţionalităţile 2, 3 şi 4 din cadrul MCV şi va conduce la optimizarea structurii de coordonare inter-instituţională înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 79/2010 privind înfiinţarea Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei.

În baza consultării inter-instituţionale organizate cu ocazia elaborării acestei strategii, se asigură complementaritatea iniţiativelor deja adoptate la nivel naţional. Avem în vedere în special strategia ANI pentru combaterea şi prevenirea acumulării averilor nejustificate, conflictelor de interese şi a stărilor de incompatibilitate 2011-2014, precum şi demersurile instituţionale ale CSM privind sporirea credibilităţii justiţiei şi responsabilizarea sistemului judiciar.  

Cadrul legislativ anticorupţie din România este apreciat constant în cadrul rapoartelor de evaluare GRECO şi MCV ca fiind unul dezvoltat. Aceeaşi concluzie a fost formulată şi de autorii evaluării independente a strategiilor anticorupţie implementate în perioada 2005 – 2010. Ca o consecinţă, prezenta strategie pune accent pe implementarea şi asigurarea stabilităţii, predictibilităţii şi coerenţei legislaţiei şi a cadrului instituţional anticorupţie.

 

2. VALORILE FUNDAMENTALE ŞI PRINCIPIILE PROMOVATE DE SNA

2.1. Valorile fundamentale

Prezenta strategie este construită pe premisa asumării de către toate instituţiile şi autorităţile publice a următoarelor valori fundamentale:

-          voinţa politică – toate cele trei puteri în stat, respectiv puterea executivă, judecătorească şi cea legislativă înţeleg importanţa unei societăţi lipsite de corupţie şi vor conlucra pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor prevăzute de prezenta strategie;

-          integritatea – reprezentanţii instituţiilor şi ai autorităţilor publice au obligaţia de a declara orice interese personale care pot veni în contradicţie cu exercitarea obiectivă a atribuţiilor de serviciu. Totodată, aceştia sunt obligaţi să ia toate măsurile necesare pentru evitarea situaţiilor de conflict de interese şi incompatibilităţi;

-          prioritatea interesului public – reprezentanţii instituţiilor şi autorităţilor publice au datoria de a considera interesul public mai presus de orice alt interes în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Aceştia nu trebuie să se folosească de îndatoririle publice pentru obţinerea de beneficii necuvenite patrimoniale sau nepatrimoniale, pentru ei, familiile lor sau persoane apropiate;

-          transparenţa – reprezentanţii instituţiilor şi autorităţilor publice vor asigura accesul neîngrădit la informaţiile de interes public, transparenţa procesului decizional şi consultarea membrilor societăţii civile în cadrul acestui proces.

 

2.2. Principii

Fiecare măsură cuprinsă în prezenta strategie şi în planul de acţiune se subsumează următoarelor principii, a căror respectare este esenţială pentru realizarea unei administraţii publice moderne şi eficiente:

-          principiul statului de drept în baza căruia este consacrată supremaţia legii, toţi cetăţenii fiind egali în faţa acesteia. Acesta are la bază respectarea drepturilor omului şi presupune separaţia puterilor în stat;

-          principiul responsabilităţii potrivit căruia autorităţile statului răspund pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, respectiv pentru modul de implementare şi eficienţa strategiilor de acţiune convenite;

-          principiul evaluării şi gestionării riscurilor de corupţie ar trebui să facă parte integrantă din procesul managerial desfăşurat de către fiecare organizaţie;

-          principiul proporţionalităţii în elaborarea şi punerea în aplicare a procedurilor anticorupţie: Instituţiile publice trebuie să elaboreze, să implementeze şi să menţină proceduri puternice, care sa fie proporţionale cu riscurile şi vulnerabilităţile instituţionale şi dimensionate in funcţie de resursele şi complexitatea organizaţiei;

-          principiul răspunderii la cel mai înalt nivel de angajament: Politicile „anti-mită” nu vor fi eficiente dacă nu există un mesaj clar dat de administraţie de la nivelul cel mai înalt, că mita nu este tolerată. Nivelul superior al conducerii pe fiecare palier de administraţie trebuie să iniţieze,  să supravegheze şi să conducă, prin puterea exemplului, punerea în aplicare a unei politici de respingere a corupţiei, recunoscând faptul că mita este contrară valorilor fundamentale de integritate, transparenţă şi responsabilitate şi că aceasta subminează eficacitatea organizaţională;

-          principiul prevenirii săvârşirii faptelor de corupţie şi a incidentelor de integritate potrivit căruia identificarea anticipată şi înlăturarea în timp util a premiselor apariţiei faptelor de corupţie sunt prioritare şi imperative. Atât instituţiile publice, cât şi cele private trebuie sa dea dovadă de diligenţă în evaluarea partenerilor, agenţilor şi contractorilor. Fiecare entitate ar trebui să evalueze riscurile de luare de mită asociate cu intrarea într-un parteneriat sau de contractare a unor acorduri cu alte entităţi şi sunt datoare apoi să efectueze evaluări periodice ale riscurilor. La încheierea de parteneriate sau aranjamente contractuale, trebuie să verifice dacă respectivele organizaţii au politici şi proceduri care sunt în concordanţă cu aceste principii şi orientări;

-          principiul eficacităţii în combaterea corupţiei care se bazează pe evaluarea continuă a activităţii instituţiilor cu atribuţii în domeniu atât din punctul de vedere al îndeplinirii cât mai complete a obiectivelor asumate pentru a produce efectele pozitive pe care societatea le aşteaptă, cât şi al managementului organizaţional;

-          principiul cooperării şi coerenţei, în baza căruia instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei trebuie să coopereze îndeaproape, asigurând o concepţie unitară asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite şi a măsurilor ce urmează a fi luate;

-          principiul parteneriatului public – privat, care recunoaşte importanţa cooptării societăţii civile şi a mediului de afaceri în activităţile concrete de implementare a măsurilor de prevenire a corupţiei.

 

3. SCOPUL SNA, INSTRUMENTELE ŞI TIPURILE DE INTERVENŢII PROPUSE

3.1. Scopul SNA şi caracterul multidisciplinar

Scopul SNA este reducerea şi prevenirea fenomenului corupţiei prin aplicarea riguroasă a cadrului normativ şi instituţional în vederea maximizării impactului măsurilor anticorupţie.

Documentul are un caracter multidisciplinar şi este adresat tuturor instituţiilor publice reprezentând puterea executivă, legislativă şi judecătorească, autorităţilor publice locale, mediului de afaceri şi societăţii civile.

3.2. Instrumentele şi tipurile de intervenţii propuse

Rapoartele periodice de evaluare a eficienţei demersurilor anticorupţie implementate de România arată faptul că momentul adoptării de noi legi anticorupţie a fost deja depăşit. Este momentul ca la nivelul fiecărei instituţii publice, dar şi a celor din sectorul privat, să se pună accent pe implementarea eficientă a standardelor interne şi internaţionale anticorupţie.

Totodată, este necesară o schimbare de abordare cu privire la promovarea integrităţii instituţionale. În fapt, orice nou dosar ANI sau DNA constituie un eşec al managementului instituţiei de a preveni incidentele de integritate în cel mai larg sens al noţiunii. Soluţia nu poate fi decât asumarea de către conducătorii instituţiilor publice a  problematicii integrităţii la nivelul organizaţiei. Această atitudine trebuie să depăşească nivelul asumării declarative a principiului „toleranţei zero” şi să se manifeste prin măsuri concrete de descurajare a actelor de corupţie.

În susţinerea unei schimbări de abordare a managementului, SNA pune accent pe măsurile de promovare a integrităţii instituţionale având ca repere principale: implementarea codurilor etice, punerea în aplicare a standardelor de control intern/managerial şi eficientizarea mecanismelor administrative de sancţionare, protecţia avertizorului de integritate, managementul vulnerabilităţilor specifice fiecărei instituţii.

SNA propune implementarea unor instrumente noi, consacrate ca bune practici europene, precum metodologia de evaluare a riscurilor de corupţie. Acest tip de metodologie a fost testată cu succes de către DGA în cadrul SNA 2008 – 2010. Pe parcursul implementării noii SNA se urmăreşte testarea aplicării acestui instrument şi în cadrul altor instituţii publice. În funcţie de rezultate se va putea decide elaborarea unei metodologii unitare care să fie ulterior implementată de toate instituţiile publice.

De asemenea, pornind de la experienţa SNA implementate între 2008 şi 2011 în sectoarele vulnerabile, fiecare instituţie are obligaţia elaborării şi implementării propriului plan de măsuri care să urmărească remedierea vulnerabilităţilor specifice.

Prezenta strategie răspunde şi recomandărilor privind consolidarea mecanismului de coordonare şi monitorizare a implementării măsurilor anticorupţie.

Prin cooperarea cu agenţiile cu atribuţii în prevenirea şi combaterea corupţiei, la nivelul secretariatului tehnic se urmăreşte operaţionalizarea unui mecanism de valorificare a cazuisticii DNA, PÎCCJ, ANI, DGA şi IGPR-DIF, precum şi a altor instituţii cu atribuţii de control. Acest mecanism va facilita evaluarea periodică a eficienţei reacţiei instituţionale şi a măsurilor adoptate de managementul instituţiilor publice cu privire la riscurile şi vulnerabilităţile identificate, precum şi diseminarea la nivelul tuturor autorităţilor publice a bunelor practici anticorupţie. Suplimentar, cu sprijinul ANI se va proceda la identificarea factorilor de risc şi a sectoarelor vulnerabile, în raport cu prevederile Legii nr. 176/2010.

Nu în ultimul rând, prin intermediul inventarului  măsurilor preventive anticorupţie şi  indicatorii de evaluare asociaţi (anexa nr. 2 la hotărâre) se urmăreşte realizarea la nivelul fiecărei instituţii/autorităţi publice a unei autoevaluări periodice (semestriale) privind nivelul de utilizare şi eficienţă a măsurilor anticorupţie. Autoevaluarea va viza măsuri precum declararea averilor, respectarea regulilor privind cadourile, managementul conflictelor de interese, incompatibilităţile, codurile etice şi deontologice, transparenţa decizională, accesul la informaţii de interes public, gestionarea fondurilor publice, achiziţiile publice, repartizarea aleatorie a dosarelor sau a sarcinilor de serviciu, procedurile de selecţie şi promovare a personalului etc.

Această autoevaluare va fi dublată de un mecanism constând în misiuni tematice de evaluare efectuate de către echipe mixte, constituite din experţi ai diferitelor instituţii publice şi organizaţii neguvernamentale. Acest tip de evaluare va viza inclusiv modul concret de aplicare a măsurilor preventive din anexa nr. 2 la hotărâre, precum protecţia personalului din instituţiile şi autorităţile publice care semnalează încălcări ale legii şi consilierului de etică/integritate şi, dacă este necesar, formularea de propuneri pentru consolidarea statutului lor juridic. Acest mecanism va prelua bunele practici în materie consacrate la nivelul GRECO, ONU şi OCDE.

Pentru fiecare tip de intervenţie, SNA identifică obiective generale şi specifice. Toate acestea sunt dezvoltate pornind de la abordarea clasică, trihotomică de intervenţie strategică în domeniul anticorupţie, respectiv, prevenire, educaţie şi combatere.

 

4. OBIECTIVELE GENERALE  

4.1 Prevenirea corupţiei în instituţiile publice

Legislaţia naţională anticorupţie dezvoltată de-a lungul ultimului deceniu conţine un set complex de măsuri preventive care să asigure un nivel înalt de integritate în administraţia publică din România.

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, instituie o obligaţie a persoanelor care exercită o funcţie publică de a îndeplini îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Această obligaţie cu caracter general este subsecvent reglementată prin legi speciale, precum şi coduri etice şi regulamente interne ce cuprind o serie de norme referitoare la conduita persoanelor din sectorul public şi privat, în concordanţă cu standardele internaţionale în materie.

Răspunderea individuală trebuie însă dublată de asigurarea condiţiilor necesare pentru punerea în aplicare a cadrului normativ existent, monitorizarea şi evaluarea periodică a eficienţei măsurilor adoptate. Acestea constituie responsabilităţi ce aparţin conducerii instituţiilor publice şi implică asumarea agendei anticorupţie la cel mai înalt nivel. Acesta este unul din obiectivele majore ale prezentei secţiuni ce urmează a fi implementat la nivelul tuturor instituţiilor publice.

Pe lângă măsurile cu caracter obligatoriu pentru toate autorităţile publice, SNA cuprinde şi măsuri specifice pentru creşterea gradului de integritate şi transparenţă în domenii/sectoare prioritare, precum sistemul judiciar, finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, achiziţiile publice şi administraţia publică locală.

Unul din obiectivele majore ale României îl constituie aderarea la OCDE. În acest sens, obţinerea statutului de membru cu drepturi depline la Grupul de Lucru privind Lupta împotriva Corupţiei în Tranzacţiile Internaţionale al OCDE reprezintă o prioritate a agendei naţionale anticorupţie. Alături de acest obiectiv, SNA va viza evaluarea periodică a implementării de către România a legislaţiei specifice pentru implementarea Deciziei-cadru privind combaterea corupţiei în sectorul privat, precum şi a standardelor Convenţiei ONU împotriva corupţiei.

Obiectiv specific 1: Remedierea vulnerabilităţilor specifice instituţiilor publice prin implementarea sistematică a măsurilor preventive

Măsuri:

  1. autoevaluarea periodică a gradului de implementare a măsurilor preventive obligatorii (enumerate în anexa nr. 2 la hotărâre);
  2. intensificarea activităţilor de implementare a sistemelor de control intern/managerial la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetului oricărui fond special, incluzând instituţiile publice din subordine[5];
  3. introducerea treptată la nivelul instituţiilor publice a unei metodologii unitare de evaluare a riscurilor de corupţie ca premisă pentru dezvoltarea planurilor interne de integritate;
  4. implementarea Codului de conduită pentru evitarea situaţiilor de incompatibilitate şi conflict de interese de către personalul implicat în gestionarea programelor finanţate din fonduri comunitare nerambursabile post aderare;
  5. consolidarea statutului şi a rolului consilierului de etică;
  6. operaţionalizarea de sisteme telefonice de tip call - center care să faciliteze sesizarea iregularităţilor şi a posibilelor fapte de corupţie;
  7. implementarea standardelor internaţionale şi promovarea unui rol activ al României în cadrul iniţiativelor regionale şi internaţionale anticorupţie.

Responsabili: conducătorii instituţiilor şi autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cei din cadrul sistemului judiciar (instanţe, parchete) şi Parlament

 

Obiectiv specific 2: Creşterea transparenţei instituţionale prin sporirea gradului de disponibilitate a datelor publice deschise (open data[6]) puse la dispoziţie de către autorităţile publice

Măsuri:

  1. îndeplinirea procedurilor de aderare la Parteneriatul pentru o guvernare deschisă;
  2. asigurarea respectării prevederilor privind accesul la informaţii de interes public şi a celor privind transparenţa procesului decizional;
  3. dezvoltarea soluţiilor de e-guvernare, e-administrare şi e–justiţie ca platforme de accesare a serviciilor publice de către cetăţeni;
  4. implementarea de proiecte pentru promovarea integrităţii şi bunei guvernări în parteneriat cu societatea civilă;
  5. îmbunătăţirea strategiilor de comunicare pe teme anticorupţie cu accent pe gestionarea relaţiilor cu publicul şi mass-media.

Responsabili: conducătorii instituţiilor şi autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cei din cadrul sistemului judiciar (instanţe, parchete) şi Parlament.

 

Obiectiv specific 3: Consolidarea integrităţii şi transparenţei sistemului judiciar prin promovarea măsurilor anticorupţie şi a standardelor etice profesionale

Măsuri:

  1. implementarea strategiei de integritate în sistemul judiciar;
  2. reformarea sistemului disciplinar judiciar prin consolidarea rolului şi statutului Inspecţiei Judiciare;
  3. cooperarea în domeniul integrităţii cu organizaţiile şi instituţiile reprezentative ale profesiilor juridice şi conexe;
  4. elaborarea, aprobarea şi implementarea unui plan de acţiune unitar pentru promovarea integrităţii la nivelul instituţiilor publice implicate în buna funcţionare a justiţiei ca serviciu public.

Responsabili: CSM, ÎCCJ, MP, MJ şi structurile subordonate, instanţe şi parchete

Obiectiv specific 4: Creşterea transparenţei finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale

Măsuri:

  1. completarea cadrului legislativ privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, în concordanţă cu Recomandările GRECO[7];
  2. creşterea capacităţii administrative de control a AEP prin asigurarea resurselor necesare;
  3. organizarea periodică de către AEP a unor sesiuni de formare pentru reprezentanţii partidelor politice;
  4. asigurarea publicităţii surselor de finanţare a activităţii partidelor politice şi a cheltuielilor efectuate;
  5. stabilirea şi aplicarea unor norme maximale privind afişajul electoral stradal;
  6. aplicarea de sancţiuni disuasive pentru oferirea de cadouri/foloase materiale în schimbul voturilor.

Responsabili: AEP, ANI, CC, ANAF, MP, ÎCCJ, MFP

 

Obiectiv specific 5: Consolidarea integrităţii în rândul membrilor Parlamentului

Măsuri:

  1. modificarea Regulamentelor Camerei Deputaţilor şi Senatului şi a altor acte normative în materie, în sensul de a pune pe ordinea de zi a primei şedinţe în plen cererile de ridicare a imunităţii parlamentarilor şi soluţionarea acestor cereri în termen de cel mult 72 de ore;
  2. reglementarea interdicţiei pentru avocaţii parlamentari de a da consultanţă sau de a reprezenta în orice fel autorităţi publice sau entităţi economico/financiare cu capital majoritar de stat;
  3. pregătirea evaluării României în cadrul rundei IV GRECO – „Prevenirea corupţiei în ceea ce priveşte membrii Parlamentului şi în rândul judecătorilor şi al procurorilor”;
  4. adoptarea codului etic al membrilor Parlamentului;
  5. organizarea de seminarii, consultări şi dezbateri publice periodice pentru diseminarea bunelor practici privind integritatea în rândul parlamentarilor şi creşterea încrederii cetăţenilor.

Responsabil: Parlamentul României, Guvernul României prin MJ

 

Obiectiv specific 6: Creşterea eficienţei mecanismelor de prevenire a corupţiei în materia achiziţiilor publice

Măsuri:

  1. prevenirea conflictelor de interese în gestionarea fondurilor publice;
  2. extinderea atribuţiilor de verificare şi control ale ANRMAP;
  3. scăderea substanţială a numărului de nereguli şi contestaţii, fluidizarea ratei de absorbţie a fondurilor comunitare şi eficienta utilizare a fondurilor publice;
  4. identificarea punctelor deficitare ale SEAP şi remedierea acestora;
  5. sistematizarea legislaţiei, procedurilor şi a materialelor cu caracter de îndrumare în materia achiziţiilor publice şi diseminarea largă la nivelul instituţiilor publice şi al companiilor;
  6. constituirea unei baze de date cu companiile care şi-au executat necorespunzător contractele din fonduri publice;
  7. organizarea periodică de cursuri de formare profesională multidisciplinară pentru promovarea bunelor practici naţionale şi internaţionale în materia achiziţiilor publice;
  8. analizarea practicii judiciare în materie de achiziţii publice şi evaziune fiscală, analiză utilă pentru unificarea practicii, inclusiv prin promovarea recursurilor în interesul legii.

Responsabili: ANRMAP, ANI, ONRC, DEPABD, Consiliul Concurenţei, JASPERS, MCSI, CNSC, UCVAP, DNA, PICCJ, ÎCCJ, MJ, CSM-INM

Obiectiv specific 7: Promovarea unui mediu de afaceri concurenţial, corect şi integru

Măsuri:

  1. implementarea standardelor OCDE, UE, ONU în prevenirea corupţiei în sectorul privat;
  2. promovarea concurenţei loiale şi a politicilor antitrust prin identificarea, descurajarea şi sancţionarea înţelegerilor anticoncurenţiale;
  3. realizarea schimbului de bune practici în implementarea programelor de integritate între mediul privat şi sectorul public;
  4. organizarea de consultări publice periodice între reprezentanţii sectorului public şi mediul de afaceri cu privire la agenda naţională anticorupţie şi politicile publice cu impact asupra activităţii economice;
  5. diseminarea politicilor şi programelor anti-mită dezvoltate la nivelul companiilor inclusiv prin aducerea acestora la cunoştinţa posibililor contractori şi furnizori şi solicitarea respectării unor standarde echivalente.

Responsabili: reprezentanţii mediului de afaceri, MJ, MECMA, Consiliul Concurenţei

Obiectiv specific 8: Consolidarea integrităţii, eficienţei şi transparenţei la nivelul administraţiei publice locale

 Măsuri:

  1. simplificarea procedurilor administrative pentru eliberarea certificatelor şi autorizaţiilor; 
  2. instituirea de standarde de cost şi bune practici privind principalele procese de lucru specifice administraţiei publice locale;
  3. adecvarea structurilor organizatorice prin raportare la standardele de cost şi populaţia deservită;
  4. organizarea de consultări/dezbateri publice periodice în plan local pentru promovarea bunelor practici anticorupţie la nivelul administraţiei publice locale şi creşterea încrederii cetăţenilor;
  5. elaborarea şi diseminarea unui studiu diagnostic privind fenomenul corupţiei din administraţia publică locală[8];
  6. dezvoltarea reţelelor de elaborare şi evaluare a politicilor publice anticorupţie de la nivel teritorial/local după modelul Grupurilor de Acţiune Anticorupţie[9]

Responsabili: primarii, preşedinţii consiliilor judeţene, prefecţii, structurile asociative ale administraţiei publice locale din România, MP, MAI, MJ

4.2 Creşterea gradului de educaţie anticorupţie

Cunoaşterea de către angajaţi a normelor etice care guvernează exercitarea funcţiei sau a demnităţii publice, a atribuţiilor de serviciu, a misiunii şi mandatului diferitelor instituţii publice, a procedurilor de lucru şi a sancţiunilor aplicabile constituie precondiţii esenţiale pentru integritatea instituţională. Pe lângă componenta de îndrumare îndeplinită prin intermediul consilierilor de etică sau de integritate - care devine incidentă în cauze individuale, de cele mai multe ori la solicitarea angajatului - managementul instituţiei trebuie să adopte un rol proactiv, şi să asigure, cu regularitate, participarea personalului propriu la cursuri de pregătire specializate anticorupţie. Aceste cursuri trebuie să fie adaptate la tipul de serviciu public prestat şi pregătirea profesională a angajatului şi să ofere un bagaj solid de cunoştinţe pentru reducerea “zonelor gri” care – din necunoaştere sau înţelegere greşită – pot conduce la corupţie.

Pe de altă parte, promovarea integrităţii şi a eticii în viaţa publică nu se poate realiza fără contribuţia şi rolul activ al beneficiarilor serviciilor publice. Respingerea corupţiei de către cetăţeni, raportarea iregularităţilor sau abuzurilor reprezintă manifestări ale spiritului civic şi ale respectului pentru statul de drept. Aceste valori trebuie însă promovate şi explicate temeinic, începând chiar din şcoală şi dublate de acces facil la informaţiile de interes public. Astfel, o componentă fundamentală a strategiei va consta în activitatea de informare a cetăţenilor atât cu privire la obligaţiile legale ale instituţiilor şi ale funcţionarilor publici, cât şi cu privire la modalităţile de luptă împotriva fenomenului corupţiei, prin mijloacele legale şi civice de care fiecare cetăţean dispune.

 

Obiectiv specific 1: Dezvoltarea componentei anticorupţie a curriculumului de formare continuă pentru personalul propriu al instituţiilor publice

Măsuri:

1.       asigurarea participării propriilor angajaţi la cursuri periodice privind normele etice şi de conduită;

2.       introducerea în tematica de formare profesională a modulelor pe tema integrităţii;

3.       elaborarea şi diseminarea de ghiduri şi materiale cu caracter informativ privind riscurile şi consecinţele faptelor de corupţie sau a incidentelor de integritate.

Responsabili: conducătorii instituţiilor şi autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cei din cadrul sistemului judiciar (instanţe, parchete) şi Parlament

 

Obiectiv specific 2: Creşterea gradului de informare a  publicului cu privire la impactul fenomenului de corupţie

Măsuri:

  1. organizarea la nivel naţional şi local a dezbaterilor publice anticorupţie;
  2. introducerea tematicii anticorupţie în cadrul activităţilor extracurriculare şi programelor şcolare (promovarea unei discipline opţionale în cadrul CDŞ - curriculum la decizia şcolii - din ariile curriculare Om şi Societate şi Consiliere şi Orientare);
  3. desfăşurarea de campanii naţionale şi locale pentru promovarea unui comportament de recunoaştere şi respingere a corupţiei, inclusiv prin parteneriate şcoală – comunitate – familie;
  4. iniţierea şi derularea de proiecte comune cu organizaţii neguvernamentale specializate în domeniul anticorupţie;
  5. elaborarea de ghiduri metodologice privind prevenirea corupţiei în educaţie;
  6. realizarea unui portal şi a unei baze de date pentru sesizări on-line şi mecanisme instituţionale de verificare;
  7. formarea de cadre didactice şi personal din administraţia publică în domeniul anticorupţie în educaţie.

Responsabili: MECTS în cooperare cu instituţiile cu atribuţii în prevenirea şi combaterea corupţiei, conducătorii instituţiilor şi autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cei din cadrul sistemului judiciar şi Parlament

 

4.3 Combaterea corupţiei prin măsuri administrative şi penale

Rezultatele DNA privind investigarea şi urmărirea penală a cazurilor de corupţie la nivel înalt, inclusiv a cazurilor în care sunt implicaţi foşti sau actuali membri ai Parlamentului sau ai Guvernului, sunt în continuare convingătoare şi s-a putut constata o creştere a numărului de condamnări. Cu toate acestea, rezultatele înregistrate la nivelul instanţelor prezintă, în continuare, o imagine mixtă. Deşi majoritatea cazurilor de corupţie la nivel înalt se soluţionează în termen de trei ani, un număr semnificativ de cazuri importante în care sunt implicaţi demnitari sunt pe rol de peste trei ani. În câteva dintre aceste cazuri s-a împlinit deja termenul de prescripţie, total sau parţial, iar alte câteva se apropie de acest termen. Pentru acele cazuri în care s-au pronunţat hotărâri definitive, statisticile indică faptul că trendul de înăsprire a pedepselor aplicate în cauze de corupţie observat în 2010, cu mai puţine decizii de suspendare, nu a fost menţinut în 2011.

Demersurile procurorului general de a consolida abordarea parchetelor judeţene în combaterea corupţiei la nivel mic şi mediu aduc în continuare îmbunătăţiri. Strategiile judeţene de combatere a corupţiei sunt puse în aplicare şi rezultatele acestora sunt revizuite bianual. Numărul rechizitoriilor, în astfel de cazuri, a continuat să crească (creştere cu 14% în 2010), existând şi o proporţie mai mare de investigaţii ce au condus la trimiteri în judecată. O tendinţă pozitivă în ceea ce priveşte complexitatea cazurilor, precum şi gama de tehnici de investigare utilizate, de asemenea, a fost menţinută. Totodată, cooperarea cu structurile MAI – DGA şi DIF a avut ca rezultat creşterea indicatorilor de performanţă. Cu toate acestea, a existat o scădere semnificativă a numărului de anchete iniţiate din oficiu, aspect ce ar putea fi revizuit.

Deşi ANI şi-a îmbunătăţit metodologia, iar investigaţiile pe care le desfăşoară sunt mai eficiente, monitorizarea de către organismele judiciare şi administrative competente ar trebui îmbunătăţită în mod semnificativ. Sancţiunile aplicate ca urmare a constatărilor făcute de ANI sunt puţine la număr, iar cele aplicate sunt rareori disuasive[10].

Pe lângă măsurile concrete de continuare a combaterii corupţiei prin mijloacele specifice organelor judiciare şi ANI, SNA pune accent şi pe creşterea eficienţei activităţilor de control administrativ. Sunt avute în vedere măsurile de protejare a intereselor financiare ale UE[11] prin activitatea DLAF. Activitatea de control intern, audit, precum şi mecanismele de sancţionare a abaterilor disciplinare pot contribui substanţial la consolidarea integrităţii instituţionale.

Nu în ultimul rând, SNA urmăreşte producerea unei schimbări fundamentale de abordare a luptei împotriva criminalităţii organizate şi a corupţiei, prin acordarea unei atenţii deosebite procesului de confiscare şi recuperare a produsului infracţiunilor. În acest sens, SNA asigură complementaritatea demersurilor naţionale în materia luptei împotriva fraudei, evaziunii fiscale şi spălării banilor.

 

Obiectiv specific 1: Continuarea progreselor deja înregistrate în procesul de investigare cu imparţialitate şi soluţionare de către instanţe a faptelor de mare corupţie şi la nivel local (BM 3 şi 4)

Măsuri:

  1. asigurarea stabilităţii şi predictibilităţii cadrului legislativ material şi procesual penal anticorupţie;
  2. continuarea efectuării de investigaţii profesioniste şi imparţiale în cazurile de competenţa DNA;
  3. adoptarea de măsuri manageriale pentru judecarea într-un termen rezonabil a dosarelor de mare corupţie la nivelul tuturor instanţelor de judecată competente;
  4. continuarea implementării strategiilor de combatere a corupţiei la nivel local elaborate de PÎCCJ;
  5. transmiterea de către instanţele de judecată în format electronic a hotărârilor de judecată definitive pronunţate în dosarele de competenţa DNA şi publicarea acestora pe site-ul DNA, cu respectarea cadrului legal privind protecţia datelor cu caracter personal;
  6. realizarea unor analize privind evoluţia fenomenul corupţiei prin utilizarea datelor statistice anuale privind activitatea DNA, PÎCCJ, DGA şi DIF;
  7. consolidarea transparenţei, a cooperării inter-instituţionale şi internaţionale.

Responsabili: DNA, PÎCCJ, parchetele teritoriale, ÎCCJ, instanţele, MJ, DGA şi DIF

Obiectiv specific 2: Îmbunătăţirea calitativă şi cantitativă a activităţii de monitorizare şi evaluare a averilor şi a intereselor, astfel încât să se obţină efecte disuasive, care să permită limitarea cazurilor de averi nejustificate, conflicte de interese sau incompatibilităţi (BM 2)

 Măsuri:

1.       monitorizarea (follow-up) parcursului cazurilor ANI înaintate instituţiilor/autorităţilor competente (parchete, instanţe de judecată, comisii de cercetare a averilor de pe lângă Curţile de Apel, comisii de disciplină);

2.       consolidarea şi eficientizarea cadrului legislativ privind sancţiunile în materia asigurării integrităţii în exercitarea funcţiilor publice;

3.       elaborarea de ghiduri orientative privind procedurile de instrumentare a cazurilor de confiscare a averii, pentru judecătorii şi procurorii din Comisiile de cercetare a averii de pe lângă Curţile de Apel;

4.       dezvoltarea, consolidarea şi implementarea activităţilor cuprinse în protocoalele de colaborare (cu valoare operaţională optimă) cu instituţii şi autorităţi publice, monitorizarea periodică a îndeplinirii lor;

5.       realizarea, de către autorităţile administrative şi judiciare, a unei evidenţe a sancţiunilor în ceea ce priveşte incompatibilităţile, conflictele de interese şi confiscarea bunurilor a căror provenienţă nu poate fi justificată ca urmare a constatărilor ANI;

6.       reducerea timpilor de soluţionare a dosarelor prin utilizarea soluţiilor informatice.

Responsabili: ANI, CSM, comisiile de cercetare a averilor de pe lângă curţile de apel, instanţele, instituţiile publice

 

Obiectiv specific 3: Asigurarea protecţiei efective a intereselor financiare ale UE în România, prin mijloace legislative, operaţionale şi informaţionale specifice (BM 4)

Măsuri:

1.       creşterea transparenţei privind beneficiarii sumelor provenite de la UE, precum şi a acţiunilor întreprinse de instituţiile cu atribuţii operaţionale în protecţia intereselor financiare ale UE în România;

2.       protejarea intereselor financiare ale UE prin mijloace specifice puterii legislative şi judecătoreşti şi familiarizarea reprezentanţilor acestora cu iniţiativele europene în domeniu.

Responsabili: DLAF

Obiectiv specific 4: Consolidarea mecanismelor de control administrativ

Măsuri:

1.       evaluarea sistemului sancţiunilor administrative si a implementării lor;

2.       analiza la nivel naţional a performanţei sistemului de evaluare profesională în administraţia publică centrală şi locală;

3.       consolidarea autonomiei operaţionale a structurilor de control intern şi audit şi conştientizarea factorilor de decizie de la nivelul instituţiilor implicate cu privire la rolul sistemelor de control intern/managerial;

4.       intensificarea cooperării cu organele judiciare prin valorificarea rezultatelor activităţilor de audit şi control intern;

5.       introducerea cu titlu experimental în instituţii publice a testelor de integritate ca măsură exclusiv administrativă de evaluare a respectării standardelor etice;

6.       aplicarea de sancţiuni disciplinare cu caracter disuasiv pentru încălcarea standardelor etice şi de conduită anticorupţie la nivelul tuturor funcţiilor şi demnităţilor publice;

7.       publicarea periodică a unui raport privind sancţiunile disciplinare;

8.       introducerea în competenţa organelor de control a obligaţiei de a răspunde într-un mod mai elaborat la întrebările adresate de cetăţean şi de a oferi îndrumări adecvate care să depăşească nivelul răspunsurilor tip sau a sintagmelor şablon.

Responsabili: instituţiile publice (la nivel de conducere), CC, autorităţile (unităţile) de audit şi control intern

 

Obiectiv specific 5: Creşterea gradului de recuperare a produselor infracţiunilor urmând cele mai bune practici din alte state membre UE şi consolidarea practicii judiciare

Măsuri:

1.       sprijinirea procesului de revizuire a Constituţiei în sensul modificării prevederilor art. 44 alin. (8);

2.       adoptarea de către Parlament a celor două proiecte de acte normative promovate de Ministerul Justiţiei privind confiscarea extinsă şi valorificarea bunurilor indisponibilizate înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;

3.       iniţierea unui număr mai mare de investigaţii în cazurile de spălare de bani ca infracţiune de sine stătătoare;

4.       consolidarea cooperării în materia identificării bunurilor provenite din infracţiuni cu instituţiile similare din UE şi reţelele specializate CARIN şi ONU, prin intermediul structurii din cadrul MJ desemnate ca Oficiu Naţional de Recuperare a Creanţelor;

5.       dezvoltarea unui mecanism integrat de monitorizare a măsurilor asigurătorii şi a confiscărilor dispuse în cauzele vizând infracţiuni grave, inclusiv de corupţie, precum şi a stadiului valorificării bunurilor provenite din infracţiuni;

6.       modificarea actelor normative şi procedurilor în vigoare astfel încât MFP să poată interveni ca parte civilă în procesele penale în care pasivitatea instituţiilor afectează bugetul public;

7.       adoptarea de măsuri legislative şi instituţionale care să permită o mai bună administrare a bunurilor sechestrate şi confiscate, precum şi reutilizarea acestora în programe sociale sau de prevenire a criminalităţii;

8.       diseminarea bunelor practici în materia identificării, confiscării şi valorificării bunurilor provenite din infracţiuni de corupţie şi alte infracţiuni grave.

Responsabili: PÎCCJ, MJ, MAI, MFP, ANAF, instanţele, ONPCSB, INM, CSM.

 

4.4 Aprobarea planurilor sectoriale şi dezvoltarea sistemului naţional de monitorizare a SNA

SNA se completează cu Planul naţional de acţiune (anexa nr. 3 la hotărâre) şi planurile sectoriale.

Planul naţional de acţiune pune accent pe măsurile instituţionale cu impact general, orientate spre obiective şi domenii prioritare, precum şi pe implementarea diferitelor recomandări formulate de organismele internaţionale (a se vedea obiectivele specifice 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 corespunzătoare obiectivului general 1 şi obiectivele specifice 1, 2, 3 şi 5 corespunzătoare obiectivului general 3).

Planurile sectoriale urmează a fi adoptate nu numai în sectoarele vulnerabile, ci la nivelul tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice la nivel central şi local în termen de 90 de zile de la adoptarea SNA, inclusiv cele din cadrul sistemului judiciar (instanţe şi parchete) şi Parlament. Acestea vor include în mod obligatoriu standardele minimale cuprinse în prezenta strategie:

-          formatul standard pentru planul naţional de acţiune (se va folosi formatul planului din anexa nr. 3 la hotărâre);

-          abordarea trihotomică: prevenire, educaţie, combatere;

-          inventarul măsurilor preventive (anexa nr. 2 la hotărâre);

-          obiectivele specifice şi măsurile cuprinse la punctul 4 din SNA (a se vedea obiectivele specifice 1, 2, corespunzătoare obiectivului general 1, obiectivele specifice 1 şi 2 corespunzătoare obiectivului general 2 şi obiectivul specific 4 corespunzătoare obiectivului general 3).

Suplimentar, instituţiile publice îşi vor identifica propriile vulnerabilităţi instituţionale şi riscuri asociate principalelor procese de lucru, precum şi măsurile de consolidare a mecanismelor preventive deja existente. Secretariatul tehnic al SNA poate oferi, la solicitarea instituţiilor publice, asistenţă în elaborarea planurilor sectoriale.

Instituţiile publice sunt încurajate să publice pe propria pagină de internet şi să comunice secretariatului tehnic, în termen de trei luni de la adoptarea SNA, informaţii privind:

-          Adoptarea de către conducerea instituţiei publice a declaraţiei de aderare la valorile fundamentale, principiile, obiectivele şi mecanismul de monitorizare al SNA;

-          Desemnarea coordonatorului la nivelul conducerii instituţiei şi a persoanelor de contact la nivel de expert. Persoana de contact desemnată va avea în fişa de post ca atribuţie distinctă cooperarea cu Secretariatul tehnic al SNA precum şi obligaţia transmiterii rapoartelor de progres periodice, inclusiv raportul semestrial de autoevaluare privind utilizarea măsurilor de prevenire a corupţiei. Netransmiterea rapoartelor conform metodologiei de monitorizare poate constitui abatere disciplinară, conform legii.

-          Aprobarea şi diseminarea planului sectorial.

 

Obiectiv specific 1: Aprobarea planului sectorial şi autoevaluarea periodică a gradului de implementare a legislaţiei naţionale anticorupţie, în special a măsurilor preventive

Măsuri:

  1. informarea angajaţilor despre procesul de elaborare a planului sectorial de integritate;
  2. identificarea riscurilor şi vulnerabilităţilor specifice instituţiei;
  3. identificarea măsurilor de remediere a vulnerabilităţilor specifice instituţiei;
  4. aprobarea şi distribuirea în cadrul instituţiei a planului sectorial şi declaraţiei de aderare la SNA.

Responsabili: instituţiile publice (la nivel de conducere), echipele de evaluare compuse din conducătorii principalelor compartimente din cadrul instituţiilor 

 

Obiectiv specific 2: Monitorizarea implementării planului sectorial şi participarea la sistemul naţional de monitorizare a SNA

Măsuri:

  1. adoptarea declaraţiei de aderare la valorile fundamentale, principiile, obiectivele şi mecanismul de monitorizare al SNA şi comunicarea către Secretariatul tehnic al SNA;
  2. operaţionalizarea Secretariatului tehnic al SNA;
  3. colectarea datelor pentru stabilirea liniei de bază necesare autoevaluării şi comunicarea primului raport către Secretariatul tehnic al SNA;
  4. elaborarea, testarea şi aprobarea metodologiei derulării activităţilor de monitorizare şi a  conceptului de portal SNA;
  5. contribuţia la elaborarea Raportului Naţional Anticorupţie;
  6. participarea la activităţile de monitorizare ale SNA.

Responsabili: instituţiile publice (la nivel de conducere), MJ, Secretariatul tehnic al SNA, coordonatorii planurilor sectoriale

 

5. IMPLICAŢII JURIDICE

SNA porneşte de la premisa că actualul cadru normativ anticorupţie este suficient dezvoltat, în special în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea DNA.

Cu toate acestea, anumite intervenţii asupra cadrului legislativ şi ajustări ale cadrului instituţional sunt necesare, în ceea ce priveşte finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale.

Principalele acte normative avute în vedere pentru a fi modificate sunt:

  • Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu completările ulterioare;
  • H.G. nr. 749/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, cu modificările ulterioare;
  • Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care Consiliul Concurenţei, ANRMAP şi AEP nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 22 alin (2).

Alte acte normative care e posibil să fie modificate pe perioada implementării SNA:

  • Legea nr. 303/2004 privind statutul  judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • regulamentele Camerei Deputaţilor şi Senatului;
  • Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată, cu completările ulterioare;
  • Codul penal şi Codul de procedură penală.

Pentru asigurarea coerenţei procesului de coordonare şi monitorizare al SNA, Guvernul României va promova şi proiecte de modificare/completare ale:

  • H.G. nr. 79/2010 privind Comisia de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei,
  • H.G. nr. 1346/2007 privind aprobarea Planului de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi a luptei împotriva corupţiei.

Ca urmare a evaluărilor privind eficienţa măsurilor anticorupţie aflate în vigoare, este posibil să fie formulate propuneri de amendare a legislaţiei privind unele măsuri/concepte preventive precum avertizorul de integritate, consilierul de etică, accesul la informaţii de interes public, transparenţa procesului decizional etc. De asemenea, în cadrul implementării SNA, vor fi elaborate sau, după caz, actualizate, codurile deontologice/de conduită/etice.

Punerea în aplicare a măsurilor preconizate în prezenta strategie va implica şi adoptarea de acte administrative cu caracter normativ ale instituţiilor implicate. De asemenea, vor fi adoptate dispoziţii şi ordine interne pentru delegarea în cadrul Secretariatului tehnic al SNA a unui număr de cel puţin 4 experţi din cadrul instituţiilor publice, precum şi voluntari din cadrul organizaţiilor neguvernamentale.

 

6. IMPLICAŢII BUGETARE

Implementarea SNA se va realiza în limitele şi coordonatele aprobate prin Strategia fiscal-bugetară pentru anii 2012-2014. SNA şi Planul naţional de acţiune cuprins în anexă sunt documente cu caracter tehnic. Astfel, prin standardele minimale de format şi conţinut, atât Planul naţional de acţiune, şi cele sectoriale, vor exclude măsurile care nu au acoperire financiară.

Finanţarea se va asigura prin bugetele instituţiilor implicate, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, conform programelor de buget aprobate potrivit legii, cu excepţia AEP, ANRMAP şi Consiliului Concurenţei .

Pentru asigurarea sustenabilităţii instituţionale şi financiare a rezultatelor SNA, Comisia de monitorizare a progreselor înregistrare de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei va face demersuri  pentru includerea în cuprinsul Cadrului Naţional Strategic de Referinţă pentru perioada 2014-2020 şi a programului operaţional finanţat din Fondul Social European a unui obiectiv privind promovarea eticii şi integrităţii la nivelul sectorul public şi privat.

 

7. COORDONAREA IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI ŞI MONITORIZAREA

7.1. Organisme responsabile cu coordonarea şi monitorizarea implementării strategiei

Implementarea SNA se va realiza sub autoritatea şi în coordonarea ministrului justiţiei, cu raportare către Guvern.

În acest scop, ministrul justiţiei va organiza, cel puţin odată la şase luni, reuniuni de coordonare. O reuniune de coordonare se va organiza în luna decembrie, cu ocazia zilei globale anticorupţie. Lucrările reuniunilor de coordonare se vor derula ca parte a activităţii Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei. La reuniunile de coordonare se va asigura reprezentarea celor trei puteri, legislativă, judecătorească şi executivă, precum şi a administraţiei publice locale, a mediului de afaceri şi a societăţii civile.

Pentru sprijinirea procesului de monitorizare, la nivelul MJ se va constitui un secretariat tehnic inter-instituţional cu activitate permanentă. În cadrul acestuia vor fi cooptaţi şi experţi din alte instituţii publice, precum MAI, ANFP, SGG, dar şi din cadrul organizaţiilor neguvernamentale.

În sprijinul procesului de monitorizare se vor menţine şi dezvolta platformele de cooperare create pe perioada consultărilor pentru elaborarea strategiei:

a)      platforma autorităţilor independente şi a instituţiilor anticorupţie;

b)      platforma administraţiei publice centrale;

c)      platforma administraţiei publice locale;

d)      platforma mediului de afaceri;

e)      platforma societăţii civile.

Platformele vor fi convocate cel puţin o dată la două luni. La reuniunile acestora vor fi invitaţi specialişti şi reprezentanţi ai societăţii civile.

 

7.2. Rapoartele periodice, metodologia de monitorizare şi publicarea raportului anual

Obiectivele procesului de monitorizare sunt:

-        Identificarea progreselor înregistrate în implementarea SNA;

-        Identificarea şi corectarea problemelor practice apărute în aplicarea politicilor şi normelor anticorupţie;

-        Creşterea gradului de cunoaştere, înţelegere şi implementare a măsurilor de prevenire a corupţiei, în sectorul public şi privat.

Stadiul implementării strategiei va fi evaluat pe baza unor rapoarte de monitorizare, elaborate semestrial şi anual de către secretariatul tehnic. Rapoartele elaborate de secretariatul tehnic sunt prezentate la nivelul celor cinci platforme şi supuse aprobării în cadrul Comisiei de monitorizare în cadrul reuniunii organizate semestrial în coordonarea ministrului justiţiei.

Secretariatul tehnic, cu sprijinul instituţiilor reprezentate la nivelul platformelor, va derula activităţi de monitorizare care vor include:

-          centralizarea şi actualizarea periodică a stadiului implementării listei de măsuri preventive anticorupţie (anexa nr. 2 la hotărâre) , în baza rapoartelor de autoevaluare;

-          centralizarea, în termen de trei luni de la adoptarea strategiei, a situaţiei iniţiale; corespunzătoare anului 2011, pentru toţi indicatorii măsuraţi în anexa nr. 2 la hotărâre;

-          raport semestrial şi anual de monitorizare;

-          documentarea şi diseminarea de bune practici anticorupţie identificate;

-          sondaje de opinie.

Cu titlu de noutate pentru mecanismul de monitorizare a implementării SNA, se introduc următoarele mecanisme cu caracter permanent:

-          un mecanism de misiuni tematice de evaluare la nivelul instituţiilor publice. Acest mecanism va implica realizarea unor chestionare tematice de evaluare, precum şi derularea unor vizite de evaluare la sediul instituţiilor publice de către echipe de experţi formate din reprezentanţii celor cinci platforme de cooperare. Evaluările vor avea ca obiect modalităţile concrete de punere în aplicare a SNA cu accent pe eficienţa măsurilor preventive din anexa nr. 2 la hotărâre. În baza vizitei de evaluare echipele de experţi pot întocmi rapoarte de evaluare şi recomandări care vor fi ulterior prezentate instituţiei vizate.

-          evaluarea periodică a eficienţei reacţiei instituţionale şi a măsurilor adoptate de managementul instituţiilor publice cu privire la riscurile şi vulnerabilităţile identificate în baza cazuisticii DNA, PÎCCJ, ANI, DGA, DIF, precum şi a altor instituţii cu atribuţii de control. În cadrul acestui mecanism, în termen de trei luni de la un incident de integritate (trimitere în judecată, decizie definitivă a ANI sau hotărâre definitivă de condamnare), la propunerea instituţiilor reprezentate în platformele de cooperare, se va solicita instituţiei vizate prezentarea măsurilor adoptate pentru remedierea aspectelor care au favorizat săvârşirea faptei.

Metodologia derulării acestor activităţi de monitorizare va fi elaborată de secretariatul tehnic în termen de două luni de la adoptarea strategiei. Metodologia va fi prezentată la nivelul celor cinci platforme şi supusă aprobării în cadrul reuniunii de coordonare organizate semestrial în coordonarea ministrului justiţiei. Monitorizarea prin mecanismele şi măsurile propuse mai sus se va completa cu concluziile rapoartelor periodice emise de CE (în cadrul MCV), GRECO şi ONU, precum şi alte iniţiative regionale sau internaţionale la care România este parte. De asemenea, evaluarea impactului strategiei se va realiza prin raportarea la indicatorii externi de performanţă anticorupţie dar şi la cei vizând costul corupţiei.

Anual se va publica un raport de monitorizare a implementării SNA. Raportul va include evaluări privind stadiul implementării strategiei, deficienţele constatate şi recomandările pentru remediere.

Pentru facilitatea procesului de monitorizare a strategiei, MJ va dezvolta un sistem informatic integrat de tip PORTAL care să asigure transmiterea, procesarea şi analizarea raportărilor, precum şi accesarea de către instituţii şi public a informaţiilor relevante şi bunelor practici identificate în implementarea strategiei.

 

7.3. Evaluarea ex-post a impactului strategiei

Evaluarea ex-post a impactului strategiei va urmări să analizeze modul de folosire a resurselor, realizarea impactului aşteptat şi eficienţa intervenţiilor. Se vor evalua factorii de succes sau de eşec, cât şi sustenabilitatea rezultatelor şi impactului SNA. Pentru o evaluare adecvată a rezultatelor SNA, evaluarea ex-post trebuie realizată după trecerea unui anumit timp de la implementare. În acest scop pot fi contractaţi evaluatori externi.


[1] Raportul Comisiei Europene COM(2011) 460 final privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, dat publicităţii la 20 iulie 2011

[2] Evaluarea independentă a fost realizată în perioada decembrie 2010 – martie 2011, prin proiectul „Sprijin acordat Ministerului Justiţiei pentru implementarea recomandărilor CE din cadrul MCV”, derulat de MJ şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Raportul de evaluare a fost publicat pe site-ul MJ în data de 14 aprilie 2011, moment ce a marcat totodată şi lansarea procesului de consultare publică în vederea elaborării noii Strategii Naţionale Anticorupţie.

[3] UE a lansat în luna iunie 2011 un pachet anticorupţie care conţine: comunicarea CE – Lupta împotriva corupţiei în UE; decizia CE privind instituirea unui mecanism de raportare anticorupţie la nivelul Uniunii Europene; al doilea raport referitor la implementarea deciziei cadru privind corupţia în sectorul privat; raportul privind modalităţile concrete de participare a UE la GRECO.  

[4] Studiul „Trends in Corruption and Regulatory Burden in Eastern Europe and Central Asia” a fost dat publicităţii în anul 2011 şi oferă date comparative pentru anii 2005 şi 2008.

[5] Standardele de management/control intern, sunt elaborate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial, republicat.

[6] Datele publice deschise sunt acele date puse la dispoziţie de către autorităţile publice şi care sunt liber de accesat, reutilizat şi redistribuit. Ca principale caracteristici, datele deschise sunt procesabile (pot fi prelucrate prin mijloace automate) şi sunt furnizate într-un format deschis (asupra căruia nicio entitate nu deţine control exclusiv) şi sub o licenţă deschisă (care permite folosirea liberă a datelor, fără ca acestea să fie limitate prin drepturi de proprietate intelectuală - drepturi de autor, drept sui-generis cu privire la bazele de date, mărci sau secrete comerciale). La nivel european, principiul reutilizării datelor publice este abordat în Directiva 2003/98/CE, care a fost transpusă în legislaţia românească prin Legea nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice, cu modificările ulterioare. Legea prevede că reutilizarea documentelor deţinute de către instituţiile publice este liberă pentru toţi participanţii potenţiali de pe piaţă şi că instituţiile publice trebuie să asigure condiţii pentru facilitarea accesului la documentele disponibile pentru reutilizare, în special prin elaborarea de liste şi directoare, în cazul utilizării mijloacelor electronice, cu cele mai importante documente destinate reutilizării. Acest obiectiv transpune în SNA conceptul de open data, la care România s-a angajat prin procedurile de aderare la Parteneriatul pentru o Guvernare Deschisă (Open Government Partnership).

[7] Recomandările au fost formulate în rapoartele de evaluare a României, din cadrul celei de-a treia rundă de evaluare GRECO, cu privire la incriminările faptelor de corupţie şi transparenţa finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale. Cele două rapoarte au fost adoptate în cadrul celei de-a 49-a reuniuni plenare GRECO, ce a avut loc în perioada 9 noiembrie – 3 decembrie 2010.

[8] Obiective cuprinse în Proiectul Studiu diagnostic privind fenomenul corupţiei în administraţia publică locală, cofinanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative – Axa prioritară 1, domeniul major de intervenţie 1.2 – Creşterea responsabilităţii administraţiei publice. Proiectul este implementat de MAI prin UCRAP şi DGA.

[9] În cadrul Strategiei Naţionale Anticorupţie 2008 – 2010, în cooperarea dintre MAI şi Centrul Naţional pentru Integritate, au fost înfiinţate Grupurile de Acţiune Anticorupţie care reunesc reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale şi serviciilor descentralizate.

[10] De exemplu, dintr-un total de 82 decizii de incompatibilitate confirmate de instanţe, comisiile disciplinare au aplicat sancţiuni doar în 14 cazuri, din care 5 au fost demiteri, iar 5 simple avertismente.

[11] UE şi-a reafirmat una dintre priorităţile sale privind protejarea banilor contribuabililor europeni, adoptând permanent măsuri în acest sens: Strategia comună a OLAF, DG Regio, DG Empl şi DG Mare de prevenire a fraudei 2010-2011, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul European Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor COM(2011) 293 final din 26 mai 2011

Strategia Nationala Anticoruptie

Contact

Secretariatul tehnic al SNA asigurat de Ministerul Justiţiei

Tel:         037 204 1060
Fax:        037 204 1061
E-mail:  sna[at]just.ro
Web:     sna.just.ro 

 



Copyright © 2013, MINISTERUL JUSTIŢIEI.
Toate drepturile rezervate. Acest Site a fost dezvoltat cu sprijinul Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord