Romana Romana


1. INTRODUCERE

1.1 Stadiul actual și problemele identificate

Strategia Națională Anticorupție 2012 – 2015, în corelare cu MCV și politicile sectoriale de integritate, au produs, pentru prima oară în istoria politicilor publice în materie, o schimbare de substanță în ceea ce privește eficiența măsurilor propuse. Măsurile de combatere a corupției, luate atât de DNA cât și de ANI, au dobândit sustenabilitate și predictibilitate, prin confirmări în fața instanțelor de judecată. Rezultatele obținute prin măsurile de combatere exercită o presiune importantă asupra Guvernului și structurilor administrative pentru a duce mai departe performanțele obținute. Aceasta înseamnă în primul rând o necesitate a regândirii priorităților strategice prin SNA, mai multă prevenție, acțiune asupra cauzelor profunde și nu numai asupra efectelor facil de identificat, mai multă educație, inclusiv juridică, și, nu în ultimul rând, repararea prejudiciilor provocate prin săvârșirea de infracţiuni.

 1.jpg

Evaluările internaționale au subliniat în mod constant utilitatea documentului strategic anticorupție. Cel mai recent raport privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV consideră că “strategia națională anticorupție este instrumentul de bază prin care se încurajează acordarea de prioritate măsurilor preventive adoptate de către administrația publică, atât la nivel național, cât și la nivel local. Proiectele concrete de prevenire a corupției din cadrul ministerelor,unele finanțate din fonduri ale UE și de organizații neguvernamentale, vor continua să contribuie în mod util la lupta împotriva corupției în cadrul administrației”. Aprecieri similare au fost formulate de către GRECO[1]și OCDE[2].

Totodată, SNA 2012 - 2015 a generat o bună practică internațională, prin instituirea unui mecanism de misiuni tematice de evaluare la nivelul instituţiilor publice, care a implicat derularea unor vizite de evaluare de către echipe de experţi formate din reprezentanţi ai celor cinci platforme de cooperare (inclusiv societatea civilă). În cei patru ani de aplicare a strategiei au fost evaluate 17 instituții centrale și 66 de entități din administrația publică locală. Acest tip de cooperare și schimb de experiență trebuie consolidat și în următorul ciclu strategic.

 

1.1.1 Evoluţii majore înregistrate în perioada de implementare

  • După aprobarea SNA de către Guvern,documentul a fost asumat de către Parlamentul României şi sistemul judiciar.
  • Beneficiul major adus de această strategie a fost accentul pus pe implementarea standardelor de integritate. Comparativ cu nivelul de implicare în implementarea SNA privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publică locală în perioada 2008-2010 (4 instituții publice și 12 primării), aproximativ 2500 de instituții publice, de la ministere la primării și de la autorități independente la companii cu capital de stat au lucrat împreună cu MJ pentru a găsi cele mai eficiente mecanisme de aplicare a măsurilor preventive.
  • Stabilitatea cadrului legislativ și instituțional anticorupție, manifestat inclusiv sub forma alocării resurselor bugetare și umane pentru autoritățile specializate (DNA, ANI, DGA), contribuie la explicarea eficienței crescute a acestor autorități, în special în zona de combatere, răsplătită de încrederea în creștere a cetățenilor în instituțiile anticorupție[3].
  • Promovarea politicii penale de încurajare a recuperării veniturilor dobândite din săvârșirea de infracțiuni a condus la introducerea legislației privind valorificarea bunurilor sechestrate și confiscarea extinsă, alături de o creștere semnificativă a indicatorilor înregistrați de procurori și instanțe în materia dispunerii măsurilor de indisponibilizare și confiscare.
  • Mecanismul de evaluare reciprocă între instituțiile publice, deja instituționalizat prin SNA, a relevat importanța pârghiilor administrative manageriale în prevenirea corupției
  • Au fost adoptate măsuri pentru consolidarea instituțională în domenii precum: controlul ex-ante(prin constituirea, în cadrul ANI, a sistemului informatic Prevent, pentru prevenirea și identificarea potențialelor conflicte de interese),investigațiile financiare (prin mărirea schemei de personal a MP cu 400 de investigatori din cadrul ANAF), adoptarea noii legislații privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, majorarea salariilor inspectorilor de integritate ANI la nivelul funcţiilor echivalente din cadrul Consiliului Concurenţei.
  • Metodologia de evaluare a riscurilor de corupţie, testată de către DGA în cadrul SNA 2008 – 2010, a fost extinsă în 4 instituții pilot (MS, MENCS, ANAF și ANP). Similar, metodologia dezvoltată de MDRAP a fost testată la nivelul a 130 de primării;
  • A fost încheiat primul acord de partajare a bunurilor confiscate, între România şi Statele Unite ale Americii, prin care a fost transferată către MJ și Structura Antidrog a Poliţiei Române suma de 400.000 USD, confiscată de o instanţă americană într-un caz de criminalitate organizată investigat cu ajutorul autorităţilor române.
  • La nivelul administrației publice centrale au fost identificate bune practici în implementarea SNA. Pot fi amintite, cu titlu de exemplu:

  1. înființarea unor structuri de integritate (MDRAP, MS, MMFPSPV, ANAF);
  2. formularea de către Curtea de Conturi a 341 sesizări către organele de urmărire penală,prejudiciul total constatat de acestea fiind de 1.340,91 mil euro;
  3. crearea, la iniţiativa Consiliului Concurenţei, a modulului de licitaţii trucate - instrument de lucru axat pe schimbul rapid de informaţii între experţii desemnaţi de instituţiile implicate în domeniul achiziţiilor publice;
  4. elaborarea propriilor strategii anticorupție (MDRAP și MECS);
  5. operaționalizarea, la nivelul ANAF, a aplicației informatice MonitorSP, care stochează măsurile întreprinse de agenție în vederea recuperării creanțelor, cât și informații preluate din hotărârile judecătorești pronunțate în materie penală;
  6. constituirea Consiliilor de Etică și aplicarea Mecanismului de Feedback al Pacientului la nivelul spitalelor publice din România, ca mecanisme suport pentru acțiunile ce au ca scop reducerea nivelului plăților informale.

  • La nivelul administrației publice locale au fost identificate bune practici în implementarea SNA[4]:elaborarea de coduri de etică și conduită, specializate pe domeniul fondurilor europene, respectiv al achizițiilor publice; implementarea unor proceduri on-Iine de tip e-guvernare; organizarea de dezbateri și activități de instruire pentru promovarea bunelor practici anticorupție la nivelul administrației publice locale, pentru informarea cetățenilor; constituirea de registre pentru evidenţa cazurilor de abţinere în luarea deciziei în situaţii de conflict de interese, respectiv privind evidența incidentelor de integritate.

·      O atenție deosebită a fost acordată domeniului achizițiilor publice. O serie de sesiuni de instruire au fost organizate în perioada 2013-2014, în proiectul „Combaterea criminalității în domeniul achizițiilor publice”, implementat de Freedom House România în parteneriat cu mai multe instituții publice, organizații ale societăţii civile și parteneri internaţionali.

 

1.1.2 Puncte slabe /priorități de intervenție strategică

Evaluările reciproce realizate între instituțiile publice au identificat deficiențe, care pot reprezenta repere și pentru următorii ani, respectiv pentru perioada 2016 - 2020:

  • Instituționalizarea reacției la incidentele de integritate asimilate eșecului de management;
  • Necesitatea consolidării structurilor de prevenire la nivelul instituțiilor publice, precum și a celor de control intern și audit, alături de specializarea analizei de riscuri instituționale; 
  • Educația anticorupție reprezintă o prioritate majoră. Există un deficit semnificativ de cunoaștere de către angajați și manageri a standardelor legale de integritate (protecția avertizorului în interes public, consilierea etică, interdicțiile post-angajare - pantouflage, gestionarea funcțiilor sensibile);
  • Gestionarea creanțelor provenite din infracțiuni, în special în faza de administrare a bunurilor sechestrate și de valorificare a celor confiscate;
  • Prevenirea corupției în mediul politic și identificarea formulei de transpunere a măsurilor restante prevăzute de SNA în ceea ce privește soluționarea în termen de 72 de ore a cererilor de încuviințare a percheziției, reținerii sau arestării preventive a membrilor Parlamentului, precum și cu privire la adoptarea codului de etică al acestora;
  • Intensificarea eforturilor de consolidare a integrității în mediul de afaceri, inclusiv în întreprinderile publice, mai ales prin: implementarea unui plan de integritate, dezvoltarea și aplicarea codului etic al companiei, instituirea de mecanisme pentru protecția avertizorilor în interes public, aplicarea măsurilor preventive pentru funcțiile sensibile și a mecanismelor de tratare a incidentelor de integritate;
  • Din rapoartele transmise de UAT-uri, se poate remarca o abordare formalistă a prevenirii corupției la nivel local[5].Codurile de etică sunt elaborate la nivelul unui număr redus de APL-uri, iar persoanele responsabile cu consilierea etică exercită un rol formal. Măsura privind declararea cadourilor nu este cunoscută la nivelul UAT-urilor şi în majoritatea instituţiilor nu se implementează. Nu există proceduri de prevenirea conflictelor de interese și incompatibilităților. Prevederile privind interdicțiile post-angajare (pantouflage-ul) și instituția avertizorului în interes public sunt foarte puțin sau deloc cunoscute la nivelul instituțiilor administrației publice locale, la fel ca și informațiile privind publicarea datelor în format deschis.

Pe lângă acestea, principalele dificultăți semnalate de către reprezentanții autorităților administrației publice locale se referă la[6]:

  • lipsa personalului și nivelul de pregătire a celui existent neadecvat îndeplinirii atribuțiilor;
  • cumul de atribuții ale persoanelor desemnate cu monitorizarea și implementarea SNA;
  • lipsa capacității proprii de realizare a analizei riscurilor și vulnerabilităților la corupție,de identificare a măsurilor de remediere, de elaborare a celorlalte documente solicitate la raportare;
  • lipsa consultanței în ceea ce privește redactarea autoevaluării măsurilor preventive anticorupție și a indicatorilor aferenți, precum și a celorlalte documente solicitate la raportare;
  • lipsa unui model de procedură de sistem privind colectarea sistematică a datelor necesare autoevaluării gradului de implementare a măsurilor preventive anticorupţie obligatorii;
  • instabilitatea şi insecuritatea resimţite la nivel individual, induse de reorganizările care au dus la reconfigurarea colectivelor constituie problema aflată în prim-planul preocupărilor personalului chestionat şi mai puţin problema corupţiei, care nu este percepută ca având un efect direct şi imediat asupra individului, ducând la neimplicarea acestuia în prevenirea fenomenului;
  • rigiditatea și teama angajaților de a raporta abaterile disciplinare și faptele de corupție identificate;
  • dificultatea de a atrage şi de a menţine în sistem personal specializat şi lipsa unor mecanisme eficiente de descoperire, raportare şi sancţionare a abuzurilor funcţionarilor;
  • lipsa unei comunicări interne eficiente cu efecte semnificative negative asupra asigurării unui climat organizațional optim;
  • salarizarea necorespunzătoare;
  • lipsa resurselor financiare pentru implementarea prevederilor SNA (ex: pentru dezvoltarea unor noi soluții de e-administrare ca platformă de accesare a serviciilor publice de către cetățeni);
  • resurse financiare insuficiente pentru asigurarea accesului la pregătirea profesională a angajaților instituției;
  • resurse financiare și umane insuficiente pentru dezvoltarea rețelelor de elaborare și evaluare apoliticilor publice anticorupție de la nivel teritorial/ local;
  • nivelul relativ scăzut al interesului salariaților și al instituțiilor publice privind organizarea de consultări și dezbateri periodice pentru diseminarea bunelor practici privind integritatea și lupta împotriva corupției;
  • lipsa de informare și conștientizare a consecințelor faptelor de corupție în rândul cetățenilor.

La vulnerabilitățile expuse mai sus se adaugă și insuficiența resurselor umane și financiare alocate Secretariatului Tehnic al SNA și structurilor de audit, control administrativ și control intern managerial din instituțiile publice, cu impact semnificativ asupra deficitului constatat în materia educației anticorupție. Acest deficit a reprezentat și concluzia unei cercetări criminologice date publicității de către MJ în 2015[7],referitoare la experiențele directe cu fenomenul corupției ale persoanelor condamnate pentru astfel de fapte. Studiul reflectă efectul disuasiv redus ale forturilor de combatere a corupției, precum și insuficienta cunoaștere și aplicare a cadrului normativ.


1.1.3 Evaluările interne sunt confirmate în mare parte și de concluziile auditului independent realizat cu sprijinul OCDE

Raportul de audit privind implementarea SNA 2012-2015 validează o parte ­­din concluziile evaluării realizate de Secretariatul tehnic al SNA și prezentate Guvernului în luna martie 2016. Acesta recomandă selectarea câtorva priorități pentru următoarea strategie, precum achizițiile publice și alte tipuri de contracte la care sunt parte instituțiile publice, dar și transparența. De asemenea, raportul recomandă implementarea sistemului Prevent (de semnalare timpurie a eventualelor situaţii de conflict de interese în procedurile de achiziţii publice), și utilizarea SEAP pentru întregul proces de achiziții publice, dar și punerea la dispoziția publicului a informațiilor respective în format deschis. Este recomandată introducerea "listei negre" a societăților și persoanelor din conducerea acestora (de exemplu, administratori sau membri în consiliul de administrație/ consiliul de supraveghere/ directorat/ directori generali/ directori) care au încălcat legea privind achizițiile publice, dar și includerea întreprinderilor publice și a administrației publice locale printre prioritățile noii strategii.

Sunt recomandate monitorizarea implementării la nivel local a Legii accesului la informații de interes public și implicarea populației în elaborarea bugetelor locale, dar și instruirea funcționarilor locali și a societăților în care municipalitatea este acționar, evaluarea sistemică a publicării în mod proactiva informațiilor de interes public de către autoritățile publice locale,analizarea implementării efective a solicitărilor de informații, derularea de campanii de sensibilizare cu privire la drepturile cetățenilor de a obține informații dela nivelul autorităților locale Toate aceste instrumente ar putea fi folosite pentru a spori transparența la nivel local, alături de punerea la dispoziție a informațiilor de interes public pe site-urile instituțiilor publice și ale întreprinderilor publice.

Trebuie acordată atenție proceselor de luare a deciziilor care sunt vulnerabile la corupție și lipsite de transparență. În cazul în care procesul de luare a deciziilor nu este transparent, acesta ar trebui să fie schimbat (de exemplu, în recrutarea de medici în spitale, alocarea de bani pentru instituțiile medicale, achiziționarea de echipamente medicale și medicamente). Este încurajată utilizarea de soluții electronice (e-certificate,e-înregistrare pentru medici, e-rețete, e-consiliere de către medici, e-școală,inclusiv e-testare) pentru a limita posibilitățile de corupție.

Raportul recomandă și oferirea de diverse stimulente pentru a motiva organizațiile și organele de conducere ale acestora să integreze politici anticorupție, de exemplu, prin alocarea de fonduri suplimentare pe baza prezenței măsurilor anticorupție sau eliberarea unui certificat de "bună guvernare" pentru instituție sau administrația locală. În plus, raportul recomandă ca MJ și alte autorități să introducă inițiative de sensibilizare și conștientizare cu privire la impactul fenomenului de corupție. Este recomandată includerea riscurilor de mituire a funcționarilor publici străini sau a personalului contractual străin, conform Convenției OCDE,­­ în sesiunile de formare profesională la care participă reprezentanții mediului de afaceri.

Implementarea recomandărilor rundei a patra de evaluare GRECO cu privire la parlamentari, dar și luarea în considerare a restrângerii imunităților sunt alte două aspecte abordate de raportul de audit. Sunt de asemenea recomandate asigurarea stabilității instituțiilor-cheie anticorupție, alocarea de fonduri suplimentare si resurse umane adecvate pentru acestea, dar și punerea unui accent sporit asupra confiscării bunurilor ilicite. Raportul de audit mai recomandă creșterea gradului de educație anticorupție pentru entitățile publice și private interesate, prin module de instruire pentru funcționarii publici și personalul contractual, dar și cursuri de formare, cu testare interactivă on-line, pentru persoanele din conducerea instituțiilor publice.

În ceea ce privește mecanismul de monitorizare a strategiei, raportul de audit recunoaște valoarea adăugată a misiunilor de evaluare și recomandă menținerea lor, deoarece acestea constituie o măsură extrem de benefică desensibilizare și consiliere. Se recomandă și adăugarea unui mecanism de urmărire a punerii în aplicare a recomandărilor formulate ca urmare a misiunilor. Se recomandă alocarea de resurse financiare pentru implementarea politicii anticorupție.

 

1.2 Corelarea cu alte politici naționale și sectoriale

În arhitectura politicilor publice naționale, SNA ocupă un loc important, la intersecția mai multor politici publice,reprezentând la rândul său o politică sectorială prin raportare la Strategia Națională de Apărare a Țării  (SNApT) 2015-2019.De altfel, SNApT identifică în mod direct corupția ca pe un risc și o vulnerabilitate importantă:

  • “nerealizarea obiectivelor de dezvoltare ale României poate fi generată de persistenţa dificultăţilor economice, proliferarea economiei subterane şi a corupţiei, evaziunea fiscală, precaritatea infrastructurii, dar şi de factori externi precum perpetuarea decalajelor de dezvoltare la nivelul UE şi gradul scăzut de rezistență faţă de turbulenţele majore de pe pieţele externe, mai ales pe zona financiar‐bancară”;
  • „corupţia vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei şi afectează potenţialul de dezvoltare a țării, buna guvernanță, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, precum şi încrederea în actul de justiţie şi în instituţiile statului. În plan extern, persistenţa corupţiei are impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării noastre”.

SNApT confirmă evaluarea internă a SNA legată de capacitatea redusă a administraţiei centrale şi locale de a implementa politicile publice naţionale şi europene,asumat de asemenea ca vulnerabilitate.

Deşi este o strategie cu caracter orizontal, aptă de a produce efecte la nivelul tuturor instituțiilor şi autorităților publice, SNA nu este un remediu universal şi nu poate soluționa singură cauzele profunde ale corupției din România. Prin acest document strategic nu se poate realiza reforma administrativă sau descentralizarea serviciilor publice, după cum nu se pot soluţiona problemele de salarizare ale diferitelor categorii profesionale.

Pentru a atinge efectele scontate, SNA se completează şi corelează cu strategii sectoriale precum Strategia de reformă a funcției publice, Strategia  pentru consolidarea administrației publice,Strategia pentru dezvoltarea justiției ca serviciu public, Strategia națională pentru achiziții publice sau Strategia națională pentru competitivitate,Strategia națională privind agenda digitală pentru România 2020.

 

1.3 Fenomenul corupției din România reflectat în cercetări, statistici, sondaje naționale și internaționale

1.3.1. Percepția fenomenului de corupție din România

În ceea ce privește analiza comparativă între momentul 2012, când a fost lansată Strategia Națională Anticorupție 2012-2015 și datele cele mai recente, respectiv din ultimul Barometru Global al Corupției din 2013, situația se prezintă astfel:

Indicator

Strategia 2012-2015

 Stadiu actual

 

 

Indicele de percepție a Corupției

RO

UE

RO

UE

Aproximativ trei sferturi dintre țările cărora li se aplică acest index au un scor inferior valorii de 5 (pe o scara de la 0-nivel ridicat de corupție, la 10- nivel ridicat de integritate) 

România are un scor de 3.6.

6.37 media UE

România are un scor de 46 (0 nivel ridicat de corupție și 100 nivel de integritate)

Media este 65.36

 

 

 

 

 

 

 

Barometrul Global a Corupției

87% dintre respondenţii români consideră că nivelul corupţiei din România a crescut în ultimii 3 ani

73% media UE

 

 

 

43% dintre respondenţii români consideră că nivelul corupţiei din România a crescut mult în ultimii 2 ani și 21% că a crescut puțin

28.5% dintre europeni apreciază că nivelul corupției a crescut mult și 24.18% ca a crescut puțin

Partidele politice şi parlamentul sunt considerate instituţiile cele mai afectate de corupţie (cu un scor de 4.5), urmate îndeaproape de justiţie (4), poliţie (3.9) şi funcţionari publici (3.8).

 

Media UE

4.4 (partide politice)

3.5 (parlament)

3.4 (justiţie)

3.1 (poliţie)

3.5 (funcţionari publici)

Partidele politice şi parlamentul rămân instituțiile considerate instituţiile cele mai afectate de corupţie (cu un scor de 76%, respectiv 68%), urmate de justiţie (58%), poliţie (54%) şi funcţionari publici (50%).

Media UE

69.6% (partide politice)

57.7 % (parlament)

45.5 % (justiţie)

41 % (poliţie)

50.6 %

(funcţionari publici)

Numai 7% dintre respondenţi apreciază ca eficiente eforturile curente ale Guvernului de a lupta împotriva corupţiei

26% - media UE

2% dintre respondenţi apreciază ca foarte eficiente eforturile Guvernului de a lupta împotriva corupţiei și 11% ca eficiente

1.27% dintre europeni apreciază ca foarte eficiente eforturile Guvernului de a lupta împotriva corupţiei și 10.81% ca eficiente

Raportul Națiuni în Tranziție

4.00

3.27 - media UE pentru anul 2010.

3.46

2.63 - media UE pentru anul 2015

Sondaj al Băncii Mondiale asupra Mediului de Afaceri și Performanțelor Investiționale 2005-2008[8]

Mediul de afaceri din Romania consideră corupția ca o problemă majoră în a face afaceri ( a treia ca importanță din 14)

44% din mediul de afaceri din România percepe ca fiind mai redusă corupția din administrația publică decât cea de acum 2 ani[9]

 

 

Un studiu referitor la libertatea economică relevă că în Romania este mai dificil de dezvoltat o afacere decât în țările vecine din UE, Bulgaria și Ungaria, dar mai ușor decât în Franța sau Italia. Astfel, Indexul Libertății Economice 2016, realizat de Heritage Foundation[10],plasează Romania pe locul 61 în lume, dintr-un total de 178 de țări evaluate.Țara noastră pierde astfel 4 locuri în clasamentul mondial al libertății economice față de indexul realizat în anul 2015. Clasamentul pe 2016 acordă României o medie de 65,5 puncte (din 100 posibile).

Rămânând în zona de afaceri, în ultimul Eurobarometru[11]din 2015 cu privire la atitudinea privind corupția în UE, țara noastră se află peste media europeană, fapt care nu face decât să îngreuneze dezvoltarea acestui sector.

2.jpg

Referitor la modalitățile de manifestare a corupției, unul din patru cetățeni ai UE consideră că este acceptabil să oferi un cadou (23%) sau să faci o favoare (26%), iar aproape unul din șase respondenți (16%) apreciază că este acceptabil să oferi bani pentru a obține ceva de la administrația publică sau de la sistemul deservicii publice..

Este interesant de remarcat faptul că pe toate cele trei dimensiuni evaluate(oferirea de favoruri, cadouri sau bani), românii manifestă o reticență foarte mare de a formula un punct de vedere. Unul din zece români (11%, în timp ce media europeană este 2%) se feresc să spună că ar face o favoare pentru a obține ceva de la administrația publică, mai mult de două treimi (69%, media europeană 72%) dezaprobă o asemenea conduită,iar unul din cinci (20%, media europeană 26%) aprobă acest demers. Proporția cea mai redusă a cetățenilor care ar recurge la un astfel de gest se înregistrează în Finlanda (8%), în timp ce proporția cea mai ridicată (68%) –mai mult de două treimi – se înregistrează în Croația. 

Rata abținerilor rămâne mare și în ceea ce privește oferirea unui cadou pentru a obține ceva de la administrația publică sau de la sistemul de servicii publice. Media europeană a non-răspunsurilor este 1%, în timp ce România înregistrează o proporție de 8% non-răspunsuri. Mai mult de două treimi dintre lituanieni (67%) sunt dispuși să ofere cadouri, iar cei mai puțin dispuși sunt finlandezii (6%) și danezii (8%).

Înclinația spre non-răspunsuri rămâne ridicată și în ceea ce privește oferirea de bani, aproape unul din zece români (9%)preferând să nu răspundă la această întrebare, față de media europeană de 2%.Aproape jumătate dintre lituanieni (42%) sunt gata să ofere bani, în timp ce portughezii (6%), spaniolii (7%) și finlandezii (7%) nu ar recurge la un astfel de gest. De remarcat faptul că, în Danemarca, una dintre cele mai integre țări din Europa, un sfert dintre respondenți (25%) se declară dispuși să ofere bani.

Indexul de Integritate Publică[12] elaborat de European Research Centre for Anti-Corruption and State-Building (ERCAS) şi Hertie School of Governance evidențiază faptul că, în 2012, România era pe ultimul loc, pentru ca, în 2014, să se situeze pe locul 27 din 28 în UE în ceea ce priveşte integritatea publică. Date mai recente arată că în 2015 România a continuat să progreseze, având cea mai mare îmbunătăţire a scorului de integritate în ultimul an (0.63 puncte), datorată unor procese de simplificare administrativă şi digitizare a unor servicii publice, devansând Croaţia, Bulgaria, Grecia,Slovacia şi urcând pe locul 24 în UE[13].

Scorurile de integritate publică în 2015 ale tuturor statelor membre UE, pe regiuni[14]

 

Indexul IIP

Simplitate adminis­trativă

Comerț deschis

Indepen-dența Justiției

Audit

Servicii de e-gu­vernare

Utiliza­tori e-gu­vernare

Schimbare IIP 2015- 2014

 

Media UE

5.68

6.06

5.86

5.89

5.01

5.74

5.50

-0.03

Central & Est

4.25

5.26

3.86

3.86

3.76

4.36

4.37

-0.02

Bulgaria

2.18

2.10

3.20

1.15

3.83

1.00

1.82

-0.20

Croația

2.52

2.57

1.00

2.88

1.24

3.61

3.81

-0.12

Cehia

3.13

1.54

2.88

4.36

3.99

2.54

3.45

-0.09

Estonia

8.38

10.00

9.24

8.12

6.45

7.28

9.18

0.55

Ungaria

4.54

6.67

1.13

4.72

5.28

4.79

4.62

-0.30

Letonia

5.78

7.51

5.30

4.65

4.96

6.45

5.79

-0.15

Lituania

5.84

8.90

6.37

3.90

3.83

7.16

4.86

0.06

Polonia

3.54

1.00

4.13

4.86

3.83

4.55

2.87

-0.17

România

3.23

6.55

3.68

3.51

1.28

3.37

1.00

0.63

Slovacia

3.64

2.68

3.25

1.00

5.28

3.96

5.68

-0.20

Slovenia

3.92

8.35

2.25

3.28

1.40

3.25

4.97

-0.27

 

Nord

8.39

8.83

8.45

9.36

8.04

6.57

9.10

-0.21

Danemar­ca

8.36

8.77

9.24

9.87

6.33

5.97

10.00

-0.13

Finlanda

8.71

8.99

6.92

10.00

10.00

7.28

9.06

-0.17

Suedia

8.10

8.73

9.18

8.20

7.78

6.45

8.25

-0.34

 

Sud

4.71

5.05

5.11

4.62

3.44

5.68

4.35

-0.04

Cipru

4.27

2.89

5.60

5.59

4.15

3.72

3.69

-0.50

Grecia

4.33

6.62

3.44

3.92

1.52

5.38

5.09

-0.01

Italia

4.15

5.60

5.08

3.67

1.00

7.04

2.52

0.03

Malta

4.46

1.47

4.11

5.91

7.78

2.89

4.62

0.07

Portugalia

5.64

8.32

5.38

5.66

4.03

5.74

4.74

-0.07

Spania

5.38

5.42

7.06

2.96

2.13

9.29

5.44

0.29

 

Vest

7.36

6.87

8.19

8.35

6.77

7.38

6.57

0.01

Austria

6.36

2.97

7.75

7.08

6.93

7.04

6.38

-0.14

Belgia

7.11

8.97

7.43

8.12

6.13

6.21

5.79

-0.05

Franța

8.03

8.66

9.44

6.66

6.33

10.00

7.08

0.14

Germania

6.37

3.48

7.61

8.56

6.57

6.09

5.91

-0.23

Irlanda

7.40

9.57

10.00

9.37

3.66

6.21

5.56

0.01

Luxem­burg

7.03

3.80

7.11

8.81

9.07

5.50

7.90

0.16

Olanda

8.69

9.30

8.17

9.00

8.02

9.17

8.48

0.03

Marea Britanie

7.85

8.20

7.99

9.23

7.46

8.82

5.44

0.11

Surse: Eurostat 2015, Banca Mondială, Doing Business Data set 2015, ONU, E-Government Survey 2014 şi calcule proprii.Legenda. Scorurile variază de la 1 la 10, unde 10 desemnează cel mai bun control al corupţiei.

În luna martie 2016, în cadrul conferinţei „Monitorizarea Guvernului: Măsurarea Riscurilor de Corupţie în Datele privind Achiziţiile Publice” organizată de către Societatea Academică din România, împreună cu Institutul pentru Transparență Guvernamentală(Budapesta), Consiliul Concurenței și ANAP, a fost prezentată metodologia de elaborare a Indicelui Riscului de Corupţie (IRC) care este aplicat contractelor publicate în Tenders Electronic Daily (TED). IRC poate fi folosit pentru a estima riscul de corupţie la nivel de contract în fiecare Stat Membru. Principalele concluzii referitoare la situația corupției în achizițiile publice s-au referit la faptul că România este pe primul loc în UE în ceea ce privește volumul și calitatea informațiilor oferite per contract publicat în TED. Aceste date nu sunt neapărat și corecte în fiecare caz, dar spre deosebire de țările cu cele mai puține date disponibile (Finlanda, Spania și Suedia), care au o rată medie de eroare administrativă între aproximativ 32% și 40%, România are o rată de numa i0.2%. România se află la mijlocul clasamentului în ceea ce privește frecvența atribuirii contractelor de achiziții unui singur ofertant (22% din cazuri). Situația este mai bună decât în țări precum Lituania, Grecia și Italia, dar mai rea decât în Slovenia, Bulgaria, Letonia și chiar decât media instituțiilor UE (acestea pot atribui contracte la fel ca Statele Membre). România este pe primul loc în UE în ceea ce privește costul corupției în achizițiile publice. Din cauza riscului mărit de corupție,măsurat prin IRC, care, în cazul României înregistrează prezența mai multor indicatori de risc, prețul mediu per contract este mai mare cu aproximativ 33% decât în restul țărilor europene[15].


1.3.2. Experiența directă a faptelor de corupție

Analiza fenomenului corupției prin instrumente de cercetare științifică reprezintă o activitate care completează în mod necesar orice politică națională anticorupție și ajută la construirea unei înțelegeri mai bune a conceptului larg al integrității în exercitarea unei funcții publice.Constatările Eurobarometrului, precum și ale altor cercetări naționale, se bazează, însă, în mod predominant, pe percepții generale și mai puțin pe experiențe concrete.

Pentru a corecta această deficiență de înțelegere a fenomenului, MJ și Facultățile de Drept ale Universităților din București și Amsterdam, cu sprijinul DNA și PÎCCJ, au derulat un studiu privind corupția[16], al cărui scop a fost de a înțelege mai bine cauzele acesteia, precum și consecințele de ordin personal și profesional ale condamnărilor pentru fapte de corupție. În consecință, acest studiu s-a adresat persoanelor care au avut experiențe nemijlocite cu sistemul legal românesc în materia combaterii corupției,respectiv celor condamnați pentru fapte de corupție.

3.jpg

Concluziile cercetării susțin nevoia instrumentelor preventive și contribuie în felul acesta la oferirea unui suport științific demersurilor pe care MJ le promovează. Astfel,majoritatea factorilor propuşi ca influenţând comportamentul corupt au avut într-adevăr legătură cu intenţia persoanelor de a se angaja în acte de corupţie. Totuşi, cei mai importanţi factori explicativi au fost normele morale personale privitoare la corupţie şi beneficiile aşteptate în urma angajării în acte de corupţie. Dintre aceste beneficii, cele mai importante au fost satisfacţia şi gratificarea personală, precum şi posibilitatea de a oferi o viaţă mai bună familiilor lor – iar nu câştigul financiar, după cum se presupune adesea. În mod similar, riscul de a fi prins și severitatea pedepsei nu au avut efectul disuasiv scontat. În cadrul studiului, au fost adresate de asemenea întrebări privind intenţiile persoanelor respective de a se angaja în alte forme de comportament ne-etic. Analizele arată că factorii care par să stea la baza corupţiei pot fi comparabili cu factorii care stau la baza lipsei de integritate în general.

În continuare, studiul a arătat că lipsesc în special acele mecanisme preventive care ar fi de natură să determine abţinerea de la acte de corupţie şi respectarea standardelor de integritate. În timp ce România răspunde în principal la corupţie în mod represiv, prin intermediul unui răspuns puternic al justiţiei penale, interviurile lasă impresia că multe dintre aceste cazuri ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost implementate standarde de integritate, coduri clare de conduită şi sisteme de gestionare a conformităţii în contextul organizaţional în care aceşti respondenţi s-au angajat în infracţiuni de corupţie.


1.4 Agenda internațională

1.4.1 Conferința ministerială OCDE și Summit-ul de la Londra

SNA contribuie și la dezvoltarea componentei internaționale, aderarea României la Convenţia OCDE privind combaterea mituirii funcționarilor publici în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale continuând să fie un obiectiv strategic național și o prioritate a agendei naţionale anticorupţie. Cu ocazia conferinței ministeriale OCDE din martie 2016, România a reiterat intenția de a lucra în mod activ la obținerea statutului de membru cu drepturi depline al OCDE și de a deveni un participant în cadrul Grupului de Lucru privind Lupta împotriva Corupţiei în Tranzacţiile Internaţionale, în vederea aderării la Convenţia OCDE. Prin semnarea declarației miniștrilor de justiție, România s-a angajat, printre altele, să continue eforturile de combatere a corupției, să îmbunătățească cooperarea internațională, să promoveze o mai bună protecție a avertizorilor în interes public și să consolideze parteneriatele împotriva corupției dintre sectorul public și mediul privat.

Summit-ul Anticorupție găzduit la Londra, în data de 12 mai 2016, a relansat lupta împotriva corupției ca o prioritate globală și necesară pentru combaterea sărăciei și dezvoltarea durabilă. La finalul summit-ului, țările participante au reiterat, într-o declarație comună, necesitatea combaterii corupției la nivel global. Delegații prezenți la reuniune au agreat să folosească și să implementeze acordurile internaționale în vigoare și să transforme combaterea corupției într-o prioritate internă și externă. În cadrul acestui eveniment, România a comunicat la rândul său determinarea de a accelera lupta împotriva corupției, subliniind faptul că aceasta este o datorie față de cetățeni. În documentul publicat la finalul reuniunii, România și-a declarat angajamentul de a menține cursul politicii anticorupție din ultimii ani și de a implementa un nou set de măsuri în cadrul viitoarei strategii naționale anticorupție.

1.4.2 Cadru de cooperare pentru promovarea integrității

Strategia este corelată cu toate instrumentele internaționale anticorupție la care România este parte (MCV, raportul anticorupție al UE, GRECO, UNCAC, RAI, SEECP, IACA). Prin acest document strategic se urmăreşte implementarea eficientă a standardelor interne şi internaţionale anticorupţie, dar şi pregătirea evaluării României în cadrul rundei a doua a mecanismului de evaluare a implementării UNCAC. Anul 2015 a marcat debutul evaluării României de către GRECO în cadrul rundei a patra de evaluare, ce are drept teme integritatea membrilor parlamentului și a sistemului judiciar. În 2016 va fi dat publicității al doilea Raport Anticorupție al UE, care analizează trei teme de interes: corupția în sistemul de sănătate, achizițiile publice în procedurile care implică fonduri europene și spălarea banilor – circuit efinanciare și beneficiarul real.

Concluziile rapoartelor periodice emise de CE,GRECO şi ONU, precum şi alte iniţiative regionale sau internaţionale la care România este parte vor completa procesul de monitorizare.